Animalele „dăunătoare”

Multe persoane sunt victimele prejudecăților atunci când vine vorba de anumite specii considerate ca fiind „dăunătoare”. În realitate, acestea sunt, la fel ca celelalte animale, ființe inteligente, indivizi capabili să simtă trăiri și să fie conștienți de ei înșiși.

ȘOARECII și ȘOBOLANII

Rozătoarele sunt ființe unice și complexe dotate cu capacitatea de a simți o gamă largă de emoții și de a acționa în funcție de acestea.
Nivelul de inteligență al unui șobolan este apropiat de cel al unui câine, acesta fiind capabil să învețe din experiențele anterioare.
La fel ca oamenii, șobolanii sunt extrem de sociali: se atașează unii de alții, își iubesc familiile și adoră să se joace și să doarmă împreună. Se crede că aceste animale au capacitatea de a visa locurile în care ar dori să ajungă.

Memoria șoarecilor și șobolanilor este excelentă. Odată ce aceștia învață un traseu către un anumit loc, nu îl vor uita niciodată. S-a observat faptul că rozătoarele în captivitate își memorează numele și reacționează atunci când acesta e rostit.
În pofida miturilor, șobolanii sunt animale curate care își spală, își ling și își îngrijesc blana de mai multe ori pe zi. Este mult mai puțin probabil ca oamenii să fie infectați cu bacterii sau paraziți de la șobolani decât de la alte animale precum câini sau pisici.
Studiile au demonstrat că șobolanii sunt capabili de a empatiza cu semenii lor, pe care în timpul experimentelor i-au eliberat din dispozitivele de imobilizare. În sălbăticie, aceștia își riscă uneori propria viață pentru a salva alți indivizi din diferite situații periculoase.

Cu toate acestea, șoarecii și șobolanii sunt în continuare priviți cu dispreț și nepăsare, folosiți pentru teste de către industria cosmeticelor și medicamentelor sau uciși prin metode extrem de dureroase de cei care îi consideră „dăunători”.

Metode letale de control

Cele mai folosite metode de „control” în cazul rozătoarelor sunt cele letale, care provoacă în majoritatea cazurilor multă suferință și o moarte agonizantă.

#1: Capcanele cu lipici. Acestea sunt probabil cel mai inuman mod de a scăpa de șoareci și șobolani. Capcanele constă într-o bucată de carton sau de plastic pe care se aplică o substanță extrem de adezivă, capabilă să lipească orice animal de suprafața pe care este aplicată.
Animalele care rămân prinse în aceste capcane suferă zile în șir, murind în final de foame sau de deshidratare, sufocate, mâncate de vii de alți șobolani sau ucise prin lovire ori înecare.
În încercarea de a evada, șoarecii își smulg bucăți din piele și blană sau își rod propriile membre. De multe ori aceștia pot fi auziți țipând de durere.
Pe lângă aceste aspecte, capcanelor cu lipici le cad victime deseori și alte animale de mici dimensiuni (insecte, șopârle, păsări, chiar și câini și pisici), iar riscul de răspândire a unor boli datorită acestui tip de capcane este considerabil.

#2: Momelile otrăvite. Cele mai folosite tipuri de otrăvuri sunt substanțele anticoagulante, care provoacă o hemoragie internă masivă și animalul sângerează până la moarte.
Alte substanțe afectează sistemul nervos, cauzând convulsii și contracții care duc la ruperea organelor.
Momelile cu vitamina D3 cauzează moartea după mai mult timp de la ingerare prin formarea unor depuneri de calciu pe organele interne și pe vasele de sânge, iar fosfatul de zinc reacționează cu acidul din stomacul animalului, formând un gaz cu efect letal.
Toate aceste substanțe provoacă o moarte extrem de chinuitoare, iar suferința se extinde de obicei pe parcursul mai multor zile.
În plus, raticidele sunt periculoase atât pentru alte animale, cât și pentru om, înregistrându-se decese ca urmare a consumului accidental de astfel de substanțe.
De asemenea, de cele mai multe ori rozătoarele otrăvite mor în pereții sau podul caselor, producând un miros puternic și toxic în timp ce cadavrele acestora se descompun (un amestec de noxe precum sulfiți și metan rezultați în urma otrăvirii și descompunerii). Contrar opiniei populare, rozătoarele otrăvite nu părăsesc casa în căutare de apă,  majoritatea murind aproape de locul în care au fost otrăviți, ascunși în zone greu accesibile și imposibil de accesat de oameni.

#3: Capcanele mecanice. Acest tip de capcane are la bază un mecanism care se declanșează la atingere și care are rolul de a ucide șoarecele prin fracturarea gâtului. Departe de a reprezenta o metodă mai umană, capcanele mecanice provoacă în multe cazuri durere animalului, întrucât acestea nu se declanșează întotdeauna la timp și astfel strivesc membrele sau corpul șobolanului care rămâne blocat în capcană.

#4: Capcanele electrice. Acestea presupun eliberarea unui șoc electric care ar trebui să ucidă rozătoarele. Deoarece rezistența la asemenea șocuri diferă de la un animal la altul, moartea nu este una rapidă, ci în majoritatea cazurilor una chinuitoare. De asemenea, capcanele pe bază de electricitate pot cauza arsuri grave șobolanilor fără să-i ucidă, iar manevrarea lor greșită poate duce la accidente.

Dincolo de cruzimea pe care o implică și de riscurile pe care le presupun pentru alte animale, metodele letale își pierd în timp eficacitatea. Șobolanii pot învăța să ocolească capcanele și au capacitatea de a face legătura între cauză și efect. Astfel, odată ce vor observa că alți indivizi mor ca urmare a faptului că au consumat o momeală, o vor evita. În plus, un anumit număr de șobolani morți înseamnă mai multă hrană rămasă pentru supraviețuitori, ceea ce duce la înmulțirea lor rapidă și la perpetuarea problemei.

Soluții umane

Din fericire, există și metode non-violente de a preveni și de a rezolva problema rozătoarelor, fără a le cauza suferință.

În ceea ce privește ținerea la distanță a șoarecilor și șobolanilor, se impun câteva măsuri de prevenție. Aceste măsuri sunt cu atât mai necesare pentru cei care locuiesc la casă sau în zone unde e cunoscută prezența rozătoarelor:

  • Mâncarea trebuie ținută în frigider sau în containere pe care șoarecii să nu le poată desface; se pot folosi cutii de depozitare cu capac, din plastic gros sau din metal;
  • Păstrați bucătăria și locuința curată fără resturi de mâncare și firimituri; Asigurați-vă că mențineți spațiul curat, fără resturi de hrană care pot atrage rozătoarele;
  • Animalele de companie trebuie hrănite în casă, iar după ce au terminat de mâncat, hrana lor trebuie pusă de asemenea în containere sigilate;
  • Grămezile de lemne nu trebuie ținute în apropierea casei;
  • Grădina trebuie să fie curățată de buruieni;
  • Este ideal ca distanța între zidul casei și vegetația din grădină să fie de minim o jumătate de metru;
  • Găurile din ziduri, spărturile din podea și pereți și spațiul din jurul ușilor și al ferestrelor trebuie sigilate;
  • Unele zone pot fi protejate de rozătoare prin folosirea unui amestec de ingrediente cu miros deranjant pentru acestea, cum ar fi ardeiul iute, usturoiul sau uleiul de mentă.

Dacă eliminarea șoarecilor și șobolanilor dintr-o zonă este necesară, acest lucru se poate face prin prinderea și relocarea acestora cu ajutorul unor capcane capabile să îi captureze fără să îi rănească. O dată capturați, șoarecii și șobolanii trebuie eliberați într-un loc unde se vor putea hrăni și vor putea supraviețui, însă la o distanță considerabilă de locuința proprie și de alte locuințe (10 km).
Acest tip de curse sunt comercializate chiar și de unele organizații pentru protecția animalelor, cum ar fi PETA.
De asemenea, se pot realiza capcane simple folosind materiale la îndemâna oricui, așa cum puteți observa în următorul clip.

Este important ca aceste curse să fie verificate cât mai des posibil, astfel încât șoarecele să nu sufere din cauza stresului, foamei sau deshidratării. Capcanele nu trebuie folosite în afara spațiilor închise atunci când condițiile de vreme ar putea pune animalul în pericol (precipitații, temperaturi foarte ridicate sau foarte scăzute).

Pe lângă curse, sunt disponibile pe piață numeroase dispozitive cu rolul de a speria și de a alunga rozătoarele, bazate pe vibrații, pe ultrasunete sau pe unde electromagnetice.

INSECTELE și alte NEVERTEBRARE

În pofida numeroaselor preconcepții conform cărora nevertebratele nu ar avea conștiință de sine și ar acționa pur instinctual, fiind nimic mai mult decât niște simpli „roboți biologici”, o simplă analiză a creierului acestora dovedește că ele au mai multe în comun cu noi decât ne-am putea imagina. În rândul insectelor și artropodelor, în general, au fost observate diverse forme de inteligență:

  • Gândacii de bucătărie, unele dintre cele mai detestate insecte, au personalități individuale care îi ajută să se adapteze la medii ostile. Sunt ființe sociale care comunică între ele și iau decizii colective, de pe urma cărora să beneficieze întreaga colonie. Acești gândaci sunt capabili să recunoască indivizii care fac parte din familia lor și au de suferit în cazul în care sunt izolați de restul membrilor coloniei;
  • Păianjenii au, de asemenea, personalități distincte, unele exemplare fiind mai agresive, altele mai timide;
  • Atunci când o musculiță de oțet este pusă în fața unei decizii dificile, va sta câteva momente să se gândească înainte de a alege o variantă;
  • Albinele pot număra și împărți în categorii obiectele;
  • Viespile au memorie pe termen lung;
  • Furnicile își calculează traseul pentru a alege cel mai scurt drum dintr-un punct în altul.

Deși subiectul este unul controversat, există dovezi care sugerează că insectele simt durerea și sunt capabile de suferință. În corpul a numeroase specii de nevertebrate s-au găsit substanțe cu rol de neurotransmițători, precum dopamina și serotonina. Substanța P, despre care se cunoaște faptul că este responsabilă de producerea stării de durere în cazul oamenilor, se întâlnește la musculița de oțet. S-a observat că păianjenii sunt capabili să răspundă într-un mod adaptiv la stimulii dureroși.

Pe lângă potențialul de a cauza suferință, folosirea insecticidelor și a spray-urilor toxice pentru eliminarea insectelor este nocivă pentru mediu și pentru sănătatea umană. Din fericire, există mai multe modalități non-violente de a alunga insectele din locuință.

  • Este important ca ferestrele să fie protejate cu plasă împotriva insectelor, pentru a bloca accesul acestora în interior;
  • Păianjenii și alte artropode pot fi capturate și eliberate în afara locuinței;
  • Pentru a prinde insectele se poate folosi un pahar și o foaie de hârtie. Puneți cu atenție paharul peste insectă fără a o răni. Odată prinsă între pahar și perete, introduceți cu atenție foaia de hârtie de-a lungul peretelui, având mare grijă să nu îi rupeți picioarele sau aripile.
  • Se pot folosi dispozitive speciale pentru capturat insecte, precum acesta de pe Amazon;
  • Foile de dafin țin la distanță gândacii de bucătărie, aceștia fiind deranjați de mirosul lor;
  • Adăugarea drojdiei în dietă sau consumul unor suplimente de vitamine din complexul B este o metodă eficientă de a ține țânțarii departe. Există în comerț diverse substanțe care resping țânțarii atunci când sunt aplicate pe piele;
  • Hainele pot fi protejate de molii cu ajutorul unor plante precum lavanda sau rozmarinul;
  • În cazul furnicilor, acestea pot fi alungate cu pudră de ardei iute sau cu ulei de mentă;
  • Dacă folosirea substanțelor chimice pentru combaterea insectelor este necesară, există un insecticid care le elimină într-un mod uman, afectându-le capacitatea de a se reproduce. Acesta poate fi cumpărat de pe site-uri precum Amazon sau Ebay.

Indiferent de specia din care fac parte, toate animalele merită să se bucure de respectul nostru și de un tratament uman. Așadar, este necesar să învățăm să trăim fără a le lua altor ființe dreptul la viață.

About Mihnea Popescu

I will respect your opinion as long as your opinion doesn’t disrespect someone’s existence.

2 Comments

  1. Mulțumesc mult pentru articol. Mi-ar fi plăcut să citesc și despre experientele voastre personale in diferite împrejurări.

    N-am înțeles niciodată cum pot să doarmă noaptea oamenii care pun acele otrăvuri prin subsolurile blocurilor. Mai bine îi omori direct, decât să-i faci să sufere atât.

    Să nu mai vorbesc despre cum omoară cârtițele din grădini, și, cel mai rău, cât de mult se bucură când fac asta! Am văzut asta pe forumuri de grădinărit.

    În orice caz, dacă nu ar fi distrus oamenii lanțul trofic nu ar fi trebuit să ne facem atâtea griji. De exemplu o populație sănătoasă de lilieci poate consuma o cantitate însemnată de țânțari într-o singură noapte.

    • Alexandra Vancea

      Buna Alina!
      Eu am locuit pt un timp scurt cu soricei si sobolani la un sanctuar pt animale. Solutia celor de la sanctuar e capturarea rozatoarelor in capcane care nu le ranesc si eliberarea lor langa groapa de gunoi, unde au mancare sa supravietuiasca si la o distanta considerabila de alte locuinte.
      Am avut si la apartament de 2 ori cate un soricel pentru cateva zile. Ambii au plecat singuri in 2-3 zile dupa ce am ascuns si sigilat sursele de hrana in frigider si in dulapuri unde nu puteau ajunge.
      Daca as avea o problema mai mare la bloc cu soarecii as incerca metode intai de a-i alunga si tine departe (plantele aromatice, ultrasunetele etc).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *