Delfinariile

Imagine delfin singuratic in bazin
Delfin în captivitate la un delfinariu care organizează "spectacole" cu delfini - Hawaii, SUA, 2012, Foto: Jo-Anne McArthur / We Animals
Timp de citire 10 min

 

În acest articol vom răspunde celor mai comune întrebări referitoare la ținerea delfinilor și altor cetacee în captivitate și vom vorbi despre inteligenţa acestora.
De asemenea, vom schița povestea tristă și tragică a delfinilor care au fost și care încă sunt captivi în delfinariul din Constanța.

Cele mai comune întrebări privind captivitatea delfinilor și balenelor

Întrebare #1: Parcurile acvatice fac cercetări utile în privinţa cetaceelor?
Răspuns: Rezultatele cercetărilor făcute în parcuri acvatice sunt minime comparativ cu ale instituțiilor academice. Biologul marin Dr. Naomi Rose a spus: „Singurul lucru pe care l-am învăţat din cercetările asupra cetaceelor aflate în captivitate este că ele nu ar trebui să fie în captivitate.”

Întrebare #2: Dresajul este plăcut pentru animale fiindcă implică recompensă pozitivă (animalele sunt răsplătite cu pește)?
Răspuns: „Recompensa pozitivă” (Positive reinforcement) este o sintagmă tehnică ce înseamnă că după ce animalul execută un comportament „dezirabil” sau un truc, acesta este răsplătit cu peşte pentru a mări șansele ca acesta să execute din nou. Totuşi, a fi dresat astfel nu este un lucru atât de pozitiv pe cât pare. Animalele trebuie să muncească pentru mâncarea lor (executând diverse comportamente care nu le sunt specifice în acel context sau chiar în nicio altă împrejurare) şi astfel, această metodă de dresaj nu reflectă o dorință reală a animalului de a executa acel comportament. Mâncarea este de obicei reţinută în afara sesiunilor de dresaj, astfel că animalul nu prea are de ales în privința a ceea ce face pentru că trebuie să își satisfacă nevoia de hrană.

Întrebare #3: Cetaceele captive sunt „ambasadori” ale speciilor lor – complexele (delfinariile, acvariile) sunt „educative”, ele sensibilizează populația cu privire la subiectul conservării oceanelor?
Răspuns: Spectacolele nu aduc lumină asupra problemelor reale cu care se confruntă populațiile de balene și delfini sălbatici. Complexele ce găzduiesc cetacee prezintă o viziune nerealistă asupra acestor animale și nevoilor lor, punând mai degrabă accent pe spectacol decât pe valoarea educativă sau conservativă.

Întrebare #4: Este adevărat că animalele înmulțite în captivitate nu suferă fiindcă ele oricum nu cunosc traiul în sălbăticie?
Răspuns: Toate animalele suferă când nevoile lor fizice și mintale nu sunt satisfăcute. Aceste nevoi nu depind de experiența anterioară a animalelor sau de locul nașterii. Animalele sălbatice ținute în captivitate încă sunt „sălbatice” și au aceleași instincte și dorințe ca acelea care trăiesc în mediul lor natural.

Întrebare #5: Cetaceele eliberate din captivitate nu pot supraviețui în sălbăticie?
Răspuns: Având în vedere că multe cetacee au fost, din păcate, ținute în captivitate timp de mulți ani, acestea nu pot fi complet eliberate în sălbăticie. Totuși, aceasta nu înseamnă că ar trebui să le lăsăm să sufere acolo unde se află. Animalele pot rămâne în grija oamenilor atât timp cât este necesar pentru bunăstarea lor, dar fără să fie forțate să îndure stresul zilnic pe care îl înfruntă în prezent și ar putea fi relocate în spații cu acces la mare, deci în spații mai întinse decât sunt posibile în nişte bazine.
Există diverse sanctuare pentru animalele marine și acelea sunt locurile în care aceste animale ar trebui eliberate. La fel ca în cazul unui câine sau unei pisici, eliberarea acestora dintr-o cușcă nu înseamnă că îi lăsăm pe străzi, ci că le oferim o casă, atenția și grija de care au nevoie.

Întrebare #6: Este acceptabilă terapia cu delfini pentru copiii care suferă de autism și de alte afecțiuni similare?

Răspuns: Nu, întrucât, pe lângă faptul că este o formă de exploatare a animalelor, este ceva inutil.
Un studiu realizat de Whale and Dolphin Conservation Society (WDC) a dezvăluit faptul că programele de terapie cu delfini sunt defectuoase, întrucât nu există niciun fel de dovezi științifice concludente care să ateste că acestea ar avea vreun beneficiu pe termen lung.
Dr. Lori Marino și Dr. Scott O. Lilienfeld declară: “În ciuda faptului că programele de terapie cu delfinii sunt promovate în mod excesiv către public, avem zero dovezi că acestea ar produce ameliorări de durată ale simptomelor oricărei afecțiuni psihologice. (…) Nu prea avem motive să credem că terapia cu delfini ar fi o terapie autentică sau că ar reprezenta ceva mai mult decât divertisment.”

Pentru mai multe informații despre cruzimea ținerii acestor mamifere în captivitate vă recomandăm două filme documentare despre acest subiect: The Cove și Blackfish.

Delfin singuratic într-un delfinariu din Lithuania
Delfin singuratic într-un delfinariu din Lithuania, 2016 , Foto: Jo-Anne McArthur / Born Free Foundation
Acasă (marea) e la câțiva metri distanță.
Acasă (marea) e la câțiva metri distanță. Hawaii, USA, 2012 Foto: Jo-Anne McArthur / We Animals

Cât de inteligenți sunt delfinii? 

Este deja cunoscut faptul că delfinii și celelalte cetacee sunt inteligente, dar descoperirile recente arată că aceste animale au mult mai multe lucruri în comun cu oamenii decât ne-am fi putut imagina.

În cazul celor mai multe specii de animale, cum sunt de exemplu insectele, aptitudinile necesare supraviețuirii sunt scrise în genele lor, manifestându-se atunci când este nevoie.
În alte cazuri, precum ale multor mamifere și păsări, alături de instinctele naturale de supraviețuire se adaugă educarea, fiecare generație învățând anumite abilități de la exemplarele mai în vârstă – abilități precum trasee de migrație, modalități de vânătoare, metode de a se feri de pericol.
Oamenii au ajuns un pic mai departe: dincolo de puterea de a transmite abilități obișnuite, fiecare individ este capabil să îi educe pe alții bazându-se pe propria experiență.

Inițial s-a crezut că suntem singura specie la care se întâlnește acest tip de învățare individuală. Cercetările și observațiile ulterioare au dezvăluit faptul că delfinii nu numai că sunt capabili să învețe ca indivizi, dar și că acești indivizi pot mai apoi să transmită cunoștințele lor celorlalți. Aceasta este o formă rară de inteligență în regnul animal.

Se spune că jocul dovedește un nivel ridicat de inteligență, iar delfinii și celelalte cetacee sunt unele dintre cele mai jucăușe animale. Atunci când vine vorba de a crea jocuri, delfinii nu cunosc rivali. Deseori sunt observați jucându-se cu pești, cu țestoase sau cu alte animale marine, pe care le pasează de la unul la altul fără vreo intenție de a le mânca. Alte activități ale lor ne amintesc de jocul de-a prinselea: un delfin îl ciupește pe un altul de câteva ori pentru a-i da de înțeles că dorește să se joace, iar mai apoi are loc o urmărire în viteză, cei doi delfini alergându-se unul pe altul pe rând. Uneori delfinii au fost observați jucându-se și cu alte specii de cetacee.

La fel ca oamenii, delfinii vor să se joace doar atunci când starea le permite. Faptul că în delfinarii sunt forțați să o facă ore la rând pentru distracția spectatorilor nu le permite să se mai bucure de jocuri.

În cazul hrănirii, există multe modalități creative prin care delfinii și-au îmbunătățit tehnicile de vânătoare, iar fiecare descoperire este rapid transmisă urmașilor. Una dintre strategii este aceea de a apuca în gură un burete de mare, a se scufunda cu acesta și a îl folosi pentru a mișca nisipul de pe fundul mării, ceea ce face peștii pe care delfinii îi mănâncă să iasă din ascunzătoare.

Există multe metode incredibile de hrănire folosite de delfini și de balene pentru a-și prinde prada, fiecare dintre acestea reprezentând o dovadă a nivelului lor ridicat de inteligență.

Așadar, cunoaștem faptul că delfinii și celelalte cetacee au o viață complexă și fascinantă. Știm că delfinii au conștiință de sine, deoarece se pot recunoaște într-o oglindă. Știm și că aceștia își educă urmașii să facă anumite lucruri și că transmit cunoștințe de la o generație la alta în ceea ce putem numi culturi unice. Cetaceele au mijloace complexe de a comunica între ele, beneficiază de pe urma socializării și traiului în grup și adoră să se joace, exact ca noi.

Delfinii (și balenele) sunt ființe sociale complexe și inteligente, similare cu specia umană.
Încă din anul 2010 există o inițiativă Declaration of Rights for Cetaceans: Whales and Dolphins pentru a recunoaște la nivel mondial drepturile acestora la viață, libertate și bunăstare. Până astăzi, patru țări au declarat delfinii persoane non-umane – Chile, Costa Rica, Ungaria și India – și au interzis prin lege capturarea lor și utilizarea lor pentru divertisment.
Cel mai probabil, peste câteva decenii vom privi înapoi și vom realiza că am comis o nedreptate masivă împotriva acestor animale inteligente și, de altfel, împotriva tuturor animalelor non-umane, pe care le exploatăm zilnic.

Povestea tristă a delfinilor din Constanța

Delfinariile și acvariile din toată lumea ascund povești triste, iar delfinariul din Constanța nu este o excepție. De-a lungul istoriei delfinariului din Constanța au avut loc mai multe evenimente tragice.

Prima dintre acestea este moartea delfinului Mark pe data de 2 iulie 2009, care a murit din cauza unor multiple infarcte. În timpul spectacolului de după-amiază, deși angajații delfinariului au observat câteva picături de sânge, au decis să continue spectacolul. Mark a murit la vârsta de 31 de ani după 23 de ani de captivitate.

Povestea lui în captivitate a început în anul 1986, 28 august, când a fost capturat din Marea Neagră, împreună cu alte patru exemplare de delfini din aceeași specie, Tursiops Truncatus, care au fost aduși la bazinul Delfinariului Constanţa. Dintre cei cinci delfini capturaţi, s-a făcut remarcat Mark, angajaţii mai vechi ai Delfinariului povestind că acesta a fost din start lider şi avea o personalitate foarte puternică.

La scurt timp după moartea lui Mark a fost adus din Beijing delfinul Pei-Pei, un mascul în vârstă de 5 ani, și femelele mai tinere Ni-Ni și Chen-Chen.

Legea europeană, sub incidența căreia se află și România, nu mai permite capturarea de delfini din libertate, așa că delfinariul a negociat aducerea unul delfin din China. China capturează delfini din zona insulei Taiji din Japonia, unde se vânează delfini timp de 6 luni pe an pentru a-i da spre vânzare.

Pe 8 iunie 2013, Pei-Pei a murit din cauza unei peritonite la vârsta de 6 ani, în contextul în care un delfin trăiește până la 50-60 ani în sălbăticie.

Întrucât moartea sa a fost determinată ca fiind naturală, delfinariul a primit despăgubiri în valoare de 120.000 euro de la Euroins România, compania la care a fost asigurat Pei-Pei. Ceea ce ne poate pune un mare semn de întrebare legat de desfășurarea autopsiei delfinului este faptul că medicul veterinar al instituției, Adrian Bîlbă, îndeplinește simultan și funcția de director general.

„Delfinii în captivitate suferă, ca şi oamenii, pe fond de stres, de boli gastrointestinale. Fac, ca şi noi, ulcere, ulcere perforate, care duc la peritonită”, susține medicul veterinar Ifteme Constantin.

Pe 25 septembrie 2015, o echipă de medici veterinari a sosit din București pentru a o pune pe Ni-Ni pe picioare, întrucât a refuzat de câteva zile să mănânce și a devenit agresivă. Medicii au concluzionat că acest comportament al lui Ni-Ni se datorează stresului din captivitate. De fapt, agresivitatea dintre cele două femele este un eveniment destul de comun în viața de zi cu zi de la delfinariu a acestor sărmane făpturi.

Singura soluție etică este ca Ni-Ni și Chen-Chen să fie mutate într-o rezervație naturală, dacă nu e cu putință ca cele două femele să supraviețuiască în natură. Într-un astfel de loc ar avea condiții mult mai apropiate de nevoile lor biologice și nu ar suferi din cauza stresului unei vieți petrecute în captivitate și forțării acestora să efectueze diverse trucuri pe care niciun delfin nu le-ar face în natură.

În acest context în 26 August 2017, trei activiști (doi români de la Vegan în Cluj Napoca și un activist olandez de la Vegan Strike Group) au protestat în timpul unui spectacol pentru a atrage atenția asupra cruzimii încarcerării celor doi delfini Ni-Ni și Chen-Chen.
Fiți alături de ei semnând petiția inițiată de PETA Germania care cere deputaților Parlamentului României să adopte propunerea legislativă inițiată de Dl Deputat Remus Cernea care cere eliberarea celor doi delfini.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *