Este consumul ouălor de la țară etic?

Timp de citire: 10 min

 

Multe persoane se întreabă care este problema în a consuma ouăle găinilor de curte, din moment ce acestea oricum produc ouă.

Una dintre cele mai comune întrebări adresate sanctuarelor pentru animale de fermă din diverse țări referitoare la găinile salvate de aceștia este „fac ouă?”.

Din perspectiva multora, abilitatea de a face ouă este principalul element care definește aceste păsări. De altfel, chiar și oamenii bine informați în alte privințe sunt, când vine vorba de găini, victimele unor false preconcepții.

Unii crescători de găini susțin că ar avea un fel de relație de simbioză cu găinile lor. În schimbul oferirii hranei, ei consideră că găinile ar trebui să-i „recompenseze” cu ouăle lor. La prima vedere, ambele tabere au ceva de câștigat din această situație, dar din păcate nu este așa.

Incubatoarele și unitățile de reproducere

Problema începe acolo unde ies puii din găoace: în incubatoare.

Atunci când cumpărăm pui de găină de la astfel de unități (cum ar fi de exemplu Avicola), susținem financiar în mod direct aceste ferme care sunt responsabile pentru o gamă largă de practici îngrozitor de crude. Cea mai șocantă practică standard în unitățile de reproducere este aceea de macerare (tocare de vii) și de sufocare a miliarde de pui de găină masculi.

La nivel global, 6 miliarde de pui masculi sunt uciși în unitățile de reproducere pentru simplul fapt că nu pot produce ouă.

Persoanele care adoptă sau salvează găini nu susțin aceste facilități, dar trebuie să luăm în considerare mai multe aspecte etice atunci când ne întrebăm dacă este greșit a colecta și a consuma ouăle pe care aceste păsări le produc.

Reproducerea selectivă

Găinile din rasele exploatate pentru ouă sunt afectate în mod ireparabil de reproducerea selectivă care li s-a aplicat de-a lungul timpului pentru a le face să producă un număr de ouă nenatural și nesănătos de mare. Acestea produc aproximativ 300 de ouă pe an, fapt care le provoacă boli ale aparatului reproducător, foarte dureroase, și care le pun viața în pericol, ducând la o moarte prematură chiar și atunci când sunt salvate.

Cea mai mare parte a găinilor crescute pentru ouă, chiar și cele aparținând raselor scumpe, nu trăiesc în medie decât 4-6 ani (în cazul în care nu sunt omorâte după 1-2 ani, când capacitatea lor de a produce ouă scade) și de cele mai multe ori cauza morții este o complicație care are legătură cu ouatul.

Găinile sălbatice, nedomesticite, care trăiesc în habitatul lor natural pot trăi peste 30 de ani. Acestea fac și ele ouă, ca toate celelalte păsări sălbatice, dar doar în scopul reproducerii și un număr mult mai mic – în jur de 10-15 ouă pe an.

Beneficii de pe urma suferinței

Există un concept legal în codul de procedură penală, numit „fructul pomului otrăvit”, derivat din regula excluderii, care exprimă faptul că probele obținute în mod ilegal trebuie excluse din proces.

Acest concept se poate aplica și consumului de ouă, de alte secreții animale și de carne.

După cum susține și profesorul de drept Sherry Colb, „dacă cineva a obținut un produs făcând rău cuiva, este la fel de greșit să folosim acel produs și să ne bucurăm de beneficiile lui pe cât a fost de greșit să fie făcut răul care a rezultat în dobândirea produsului. Cu alte cuvinte, cine culege roadele unei fapte rele și le folosește ca pe o sursă de plăcere sau de informație, devine complice la fapta rea”.

În fapt, sistemul nostru de valori morale recunoaște că a obține plăcere sau beneficii cu prețul suferinței altuia este imoral.

De exemplu, dacă salvăm un câine folosit la lupte, ar fi inacceptabil să considerăm că, din moment ce este deja născut și crescut ca să se lupte, putem să îl punem să se bată cu alți câini, să punem pariuri pe el sau să îl transformăm în câine de pază în locuri periculoase unde ar putea fi rănit – toate acestea în schimbul faptului că l-am adoptat și i-am oferit un adăpost.

Mulți oameni consideră că o găină trebuie „să-și câștige existența” făcând ouă, dar în mod similar și câinele ar putea să-și câștige existența luptând, din moment ce deja este antrenat să facă asta. Cu toate acestea, nu am aplica niciodată o asemenea logică în cazul unui câine salvat.

În cazul găinii căreia am alege să-i mâncăm ouăle, chiar dacă nu am fi noi înșine cei care îi cauzează suferința, am beneficia de pe urma a ceea ce o face să sufere, și anume „programarea” sistemului ei reproducător, care nu ar fi fost vreodată posibilă fără practicile de înmulțire selectivă și de manipulare genetică, practici față de care deja ne-am declarat opoziția din cauza cruzimii lor.

„Logica plantației” aplicată găinilor de curte

Așa cum s-a arătat mai sus, cei care țin găini în curte obișnuiesc să susțină că atât ei, cât și animalele au ceva de câștigat din această situație: ei le oferă păsărilor o viață frumoasă și, în schimb, ele le furnizează ouă.

Există două probleme cu această afirmație. Prima constă în ideea că se ignoră faptul că acestea există doar ca urmare a manipulării aparatului reproducător al găinii care o forțează să depună un număr nenatural de ouă. A doua problemă este că găina nu poate consimți să ia parte la o asemenea „înțelegere”, lucru care implică faptul că pasărea și-ar dori să facă un „sacrificiu” pentru noi. În realitate aceasta este forțată, fără să aibă vreo alegere, să continue producția intensivă de ouă și să suporte toate consecințele pe care aceasta le implică.

Și cum rămâne cu găinile adoptate sau salvate? În primul rând, dacă cel sau cea care le adoptă vrea să le consume ouăle, este posibil ca intenția sa de a adopta să fi fost influențată mai mult sau mai puțin de lucrul acesta, caz în care putem spune că persoana respectivă nu a adoptat găina cu gândul de a o salva sau de a-i oferi un adăpost, ci cu acela de a o exploata.

De asemenea, în cazul veganilor care adoptă găini și fac o excepție de la veganism consumând ouăle acestora, este importat de știut că o asemenea decizie poate da naștere mai apoi la alte „excepții” care în final să ducă la abandonarea stilului de viață vegan.

Fiecare animal are dreptul la propriul trup și nimeni nu ar trebui să caute modalități de exploatare și utilizare a ceva ce în primul rând nu ne aparține și care nu ne este necesar.

A te identifica drept consumator de ouă

Chiar și persoanele care consumă doar anumite ouă de la anumite găini (în cazul acesta găini de curte) se identifică drept consumatori de ouă în ansamblu, fapt care dă naștere unui efect de domino care duce în final la consumul din surse industriale. Cel puțin patru factori contribuie la acest lucru:

#1: Prin simplul fapt că mănânci ouă, indiferent de sursă, transmiți și altora mesajul că este în regulă să facă același lucru.

#2: Din cauza acestei mentalități, departamentul de marketing al industriei ouălor a încercat și a testat diverse metode prin care să păcălească consumatorii bine intenționați și cărora le pasă de animale, cum ar fi aceea de a crea branduri de ouă „de la găini fericite” și povești false care să sugereze că ouăle pe care ei le vând ar proveni din locuri în care animalele se simt bine.

#3: Cea mai mare parte a consumatorilor sunt încă extrem de dezinformați în legătură cu fermele de ouă și cu cruzimea pe care acestea o implică, iar comercianții folosesc asta în avantajul lor.

#4: Consumatorii au în general o înclinație puternică spre a crede în mitul „animalelor fericite” cu care comercianții încearcă să ne manipuleze prin ambalajele, etichetele și reclamele care vor să ne facă să credem că animalele au parte de condiții similare celor pe care le asociem cu viața la curte.

Din păcate, chiar și unii consumatori cărora le pasă cad în plasa acestui mit. De cele mai multe ori, atunci când cineva folosește ouă de la găinile de curte, acea persoană se identifică drept consumator de ouă și nu se limitează doar la cele așa-zis „etice”. Astfel, este înclinată să consume ouă și la restaurant, acasă la prieteni etc., susținând astfel industria exploatării animalelor. Deși cei care consumă ouă de la găinile de curte se consideră „consumatori etici”, este foarte improbabil ca ei să mănânce doar din acea sursă.

Perpetuarea unui stereotip

A mânca ouă de la găinile din curte perpetuează concepția greșită conform căreia găinile nu sunt nimic mai mult decât mașini de produs ouă, ca și cum acesta ar fi principalul lor scop în viață. De fapt, în mod natural găinile nu depun mai multe ouă decât celelalte păsări. Singura diferență este cea produsă de metodele moderne de înmulțire selectivă care le-au forțat să depună un număr foarte mare de ouă infertile.

În afară de a depune ouă, găinile duc o viață socială complexă și bogată, au diverse interese și sunt incredibil de conștiente de ele însele. Au memorie pe termen lung și a fost demonstrat în mod clar că pot anticipa evenimente viitoare. Formează legături emoționale puternice atât cu alte găini, cât și cu exemplare din alte specii (câini, oameni).

Și chiar dacă nu ar fi fost înzestrate cu aceste abilități cognitive avansate, sunt ființe care simt durerea și plăcerea la fel ca noi – iar noi avem datoria să-i tratăm pe alții în funcție de ceea ce pot simți, nu în funcție de cât de inteligenți sunt.

Consumul de ouă implică să considerăm că valoarea unei găini se rezumă la ceea ce ea produce ca să ne hrănească pe noi, în loc să ne canalizăm atenția asupra a ceea ce ar trebui să conteze: valoarea intrinsecă a lor ca indivizi. Așa cum nu vedem secrețiile corpului uman ca pe o sursă de hrană, nu ar trebui să vedem secrețiile niciunei ființe conștiente în acest mod.

Și totuși, nu este o risipă de ouă?

Ideea că e greșit să „risipești” ouăle găinii prin a nu le mânca este bazată pe prejudecata că ouăle ar fi ale noastre, nu ale lor. Dacă ne bazăm pe această logică, în cazul în care am găsi ouă abandonate ale oricărui alt animal, ar fi „datoria” noastră să le furăm și să le mâncăm pentru a nu le lăsa să se risipească. Dacă examinăm mai atent problema, vom descoperi că aceasta nu este una care să aibă legătură cu risipa de hrană, ci mai degrabă cu condiționarea culturală. Faptul că nu considerăm decât ouăle găinii ca fiind comestibile și nu colectăm și ouăle altor animale este o formă de condiționare culturală. A înmulți găinile și a le lua ouăle care le aparțin a devenit un obicei acceptat social exact în același mod în care sclavia a fost acceptată în societate de-a lungul istoriei.

Dacă avem acasă găini salvate, ce facem cu ouăle, dacă nu le mâncăm?

După ce renunțăm la noțiunea antropocentrică prin care se afirmă că găinile ne-ar aparține, trebuie să ne gândim ce ar fi mai bine să facem cu ouăle astfel încât păsările să poată beneficia de ele.

Am putea, de exemplu, să fierbem ouăle, să le decojim și să mărunțim cojile, pe care apoi să le adăugăm în mâncarea lor astfel încât ele să recapete o parte din calciul pe care îl folosesc atunci când organismul lor produce acele coji.

Putem să le dăm voie să-și mănânce propriile ouă, pentru a le ajuta să recupereze proteinele și ceilalți nutrienți pe care îi pierd din cauza faptului că depun mai multe ouă decât corpul le-ar permite să depună în mod normal.

Aceste practici sunt standard la sanctuarele pentru animale – ouăle sunt date înapoi găinilor deoarece au nevoie de ele, iar excesul este aruncat.

De asemenea, trebuie să ne gândim ce fel de relație am vrea să avem cu găinile noastre adoptate sau salvate, precum și la mesajul pe care vrem să îl transmitem lumii.

Chiar e necesar ca în orice fel de relație să așteptăm să primim ceva în schimb? Câteodată am putea pur și simplu să arătăm mai multă compasiune și bunătate.

Ar trebui să-i apreciem pe alții pentru valoarea lor intrinsecă, nu pentru ceea ce putem obține de la ei. Iar în cazul găinilor, este o nevoie urgentă să facem asta, întrucât la ora actuală 40 de miliarde de pui suferă an de an pentru plăcerea oamenilor.

Găinile de curte și ouăle „de la țară” în România

În România, un număr destul de mare de persoane preferă să-și procure ouăle din gospodării de la țară sau de la micii producători, dintre care o bună parte iau această decizie din raționamente etice, imaginându-și că găinile de curte ar fi „mai fericite” decât cele crescute în fermele industriale.

În țara noastră toate găinile de curte fie sunt cumpărate de la incubatoare și facilități care se ocupă cu reproducerea lor (aceleași facilități care se fac vinovate de uciderea puilor masculi prin metode extrem de dureroase în primele zile de viață), fie sunt reproduse chiar în gospodării pentru a fi exploatate pentru carne și ouă.

La țară, găinile suferă de cele mai multe ori de diverse boli ale penelor și pielii, răni și infecții cu virusuri, bacterii sau paraziți, iar în majoritatea cazurilor nu au parte de niciun fel de tratament veterinar, întrucât gospodarii nu sunt interesați de bunăstarea animalelor, ci de beneficiile pe care le pot obține de pe urma acestora. De regulă, o găină bolnavă va fi omorâtă, pentru că uciderea ei este o soluție mai ieftină decât tratamentul.

Pe lângă aceste aspecte, găinilor de la țară nu li se asigură o nutriție corespunzătoare, fiind hrănite în mod obișnuit cu resturi și nefiindu-le administrate suplimente. Acest lucru, combinat cu numărul mare de ouă pe care îl produc din cauza reproducerii selective, le provoacă deficiențe de diverși nutrienți (în special calciu), care în timp duc la suferință și moarte.

Este bine de știut faptul că în gospodăriile românești găinile sunt exploatate și pentru carne.

Puii tineri (masculi și surplusul de femele) sunt omorâți începând cu vârsta de numai câteva luni, deși aceștia ar putea trăi până la 8 ani.

Găinile ouătoare sunt omorâte și ele după doar câțiva ani de viață când le scade producția de ouă. Puținii cocoși care sunt păstrați pentru a fecunda ouăle sunt și ei omorâți pentru a fi consumați. Nimeni din această poveste nu supraviețuiește și nu ajunge să își trăiască viața așa cum mulți consumatori dezinformați continuă să creadă.

Uciderea puilor și a găinilor se face în mod brutal, prin înjunghiere sau prin decapitare, fără niciun fel de asomare, astfel încât păsările sunt complet conștiente atunci când gâtul le este tăiat. Găinile sunt animale inteligente și capabile să dezvolte o relație de atașament față de cel care le hrănește, astfel durerea prin care trec este de multe ori însoțită și de șocul de a fi omorâte de persoana în care avuseseră încredere.

Așadar, alegerea de a consuma ouă „de la țară”, de la găinile de curte, nu este o variantă mai umană. Singura opțiune etică și care are potențialul de a schimba în bine viața animalelor este renunțarea la exploatarea acestora și adoptarea unui stil de viață vegan.

Traducere și adaptare după Free From Harm – Backyard Chickens: Expanding Our Understanding of ‘Harm’

About Mihnea Popescu

I will respect your opinion as long as your opinion doesn’t disrespect someone’s existence.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *