Testarea pe animale

Timp de citire 15 min

 
Testarea pe animale are multe forme cum ar fi testarea produselor de uz personal, a celor de uz casnic, testarea medicamentelor, realizarea experimentelor științifice sau medicale sau vivisecția. În acest articol ne vom axa pe testarea produselor de uz personal, cosmeticele și produsele de îngrijire, și a celora de uz casnic.

Testarea pe animale a produselor de îngrijire personală și de uz casnic

Un produs cosmetic, de îngrijire sau de curățenie poate fi sau nu testat pe animale.
De asemenea, ingredientele care intră în compoziția unui produs pot fi și ele testate sau nu pe animale.

Există multe alternative etice de evaluare a siguranței unui produs, mult mai sigure decât testarea pe animale care nici măcar nu oferă garanție 100% pentru că ADN-ul fiecărui animale e diferit și modul în care organismul răspunde la anumite substanțe variază în funcție de specie. Câteva exemple de alternative mai etice și mai sigure ar fi testarea in vitro (în laborator) sau testarea pe subiecți umani voluntari.

Un lucru care merită menționat e că, în principiu, produsele necesită testate riguroasă atunci când au în compoziție ingrediente noi care nu au mai fost folosite și al căror efect nu e pe deplin cunoscut.
Substanțele consacrate precum uleiurile vegetale, vitaminele, extractele de plante și numeroase ingrediente sintetice deja prezente pe piață nu necesită testare.
În fond și la urma urmei, și testarea pe animale este rezultatul goanei după profit al unor companii egoiste prin promovarea unui produs nou sau ingredient nou, care poate sună spectaculos și atrage clienți.
Există din fericire și companii care nu testează pe animale și care oferă produse de calitate foarte bună.

De ce aleg firmele testarea pe animale? Câteva motive sunt interesele financiare și legăturile deja stabilite între laboratoarele care testează, companiile producătoare și laboratoarele care furnizează animalele.

Majoritatea firmelor mari și cunoscute, care dețin segmente mari de piață, testează pe animale: Nivea, L’Oreal, Procter & Gamble, Johnson & Johnson, Avon, Oriflame, Ariel, Tide, Persil, Chanel, Dior etc. Acestea sunt doar câteva exemple; lista completă include peste 95% dintre produsele de pe piață.

Acest lucru nu înseamnă că produsele netestate pe animale sunt dificil de găsit! Majoritatea plafarurilor și magazinelor online naturiste sau bio din România comercializează produse netestate pe animale. Segmentul de piață pentru produsele netestate pe animale crește exponențial și în România și ne așteptăm ca în câțiva ani să ajungem din urmă țările din vestul Europei și S.U.A., unde aceste produse sunt disponibile inclusiv în marile lanțuri de magazine.

Ce spune legislația?

  • Legea Uniunii Europene și cum stau lucrurile în China

 
Există țări în care testarea produselor cosmetice și de îngrijire pe animale e permisă prin lege, de exemplu în unele state din S.U.A.

Există și țări unde e obligatorie pentru orice produs cum e de exemplu China (în iulie 2014 s-a modificat puțin legea astfel încât produsele fabricate în China care nu se vând pe teritoriul Chinei sunt scutite de această obligație). Deci orice produs care se vinde și în China este testat pe animale. Orice firmă care vinde în China testează pe animale.

Câteva linkuri despre legea în China: Logical HarmonyHumane Society International, PETA și Elephant Room

În U.E., din 11 iulie 2013 prin lege (legea în lb. română) nu mai e permisă testarea cosmeticelor și produselor de îngrijire pe animale, cu câteva excepții. Legea nu se aplică în cazul cosmeticelor-medicament și nici dermatocosmeticelor, adică acele produse care se vând în special în farmacii, cum sunt de exemplu brandurile Vichy, Avene Eau Thermale, La Roche Posay, Bioderma, Iwostin, Ducray, Ivatherm și altele. De asemenea, legea nu se aplică nici în cazul detergenților, medicamentelor, vaccinurilor, experimentelor în laboratoarele de vivisecție, testării leacurilor naturale (de exemplu Phenalex Oradea testează în Oradea “leacul miraculos” Antioxivita pe cobai, după care îi omoară).

În Europa exista organizația ECEAE cu rolul de a se asigura că legea e respectată.

Totuși, ECEAE recunosc în mod oficial pe pagina lor că legea europeană împotriva testării pe animale are multe puncte slabe de care companiile profită din plin.
Acestea pot găsi soluții legale pentru a-și testa produsele pe animale chiar aici pe teritoriul Europei prin:

  • Încadrarea unui produs în categoria medicament;
  • Producătorii pot testa produse sau ingrediente pentru piața chineză. Aceste firme pot vinde și pe piața europeană. Deși produsul vândut în Europa poate a fost fabricat pe o linie de producție din Europa, compania mamă vinde același produs fabricat pe o linie de producție din China în China, deci compania mamă testează pe animale pentru piața din China. Yves Rocher, de exemplu, a pierdut certificarea Leaping Bunny în momentul în care a început sa vândă în China;
  • Firmele pot contracta alte firme pentru a testa produsele lor.

Unele branduri folosesc formulări manipulatoare de genul „Suntem împotriva testării pe animale. Nu testăm pe animale decât dacă ne solicită legea.” O firmă care vinde în China poate folosi astfel de tertipuri pentru a-și păcăli consumatorii. Toate firmele care vând în China testează pe animale, prezența pe piața chineză ne oferă garanția că firma testează pe animale.

Pentru siguranța că o companie nu testează pe animale sub incidența legii europene putem urmări câteva aspecte:

  • Nu vând pe piața chineză;
  • Produc și vând local;
  • Produsele lor nu sunt considerate dermatocosmetice;
  • Compania nu produce detergenți, medicamente sau leacuri miraculoase. De exemplu Phenalex Oradea este o firmă de produse naturiste. Ai bănui că fiind o firmă mică și locală nu testează pe animale, însă ei testează „leacul miraculos” Antioxivita pe cobai în laboratoarele din Oradea.
  • Caută sigla Leaping Bunny pe pachet pentru a avea siguranța 100% că firma nu testează pe animale și că produsul nu a fost testat pe animale.

Ingrediente de origine animală

Multe produse conțin ingrediente de origine animală sau derivate de origine animală.
Chiar și un produs natural poate conține ingrediente de origine animală precum:

  • lanolina (extrasă din lână de oaie);
  • extracte naturale din grăsime animală sau grăsimi de origine animală, de exemplu colesterol sau unsoare (extras din lână sau organe);
  • glicerină (extrasă din oase și tendoane) – există și varianta vegetală;
  • carminul (extras din gândaci roșii zdrobiți);
  • extrasul de cartilaj de rechin (folosit în industria cosmetică);
  • enzime din lapte;
  • extras de placentă (exact, acea placentă în care se nasc copiii);
  • ceară și miere de albine, lăptișor de matcă, propolis – pentru ceară există și varianta vegetală din soia sau ceară sintetică.

Pe internet găsiți mai multe liste de ingrediente ce ar putea fi de origine animală. Un exemplu ar fi aplicația android Animal Free și pagina Choose Cruelty Free.

Anumite ingrediente, cum e glicerina, pot fi de origine vegetală sau de origine animală; din păcate, în puține cazuri producătorul specifică pe ambalaj: glicerină vegetală sau glicerină animală (am întâlnit glicerină bovină pe unele cutii).

Un produs care nu conține ingrediente de origine animală sau derivate de origine animală poate fi considerat un produs cu ingrediente vegane. O altă formulare poate fi produs strict vegetarian, însă fiți atenți, un produs strict vegetarian în concepția unora nu exclude mierea.

Produs vegan

Un produs vegan este un produs care:

  • Nu a fost testat pe animale;
  • Ingredientele care îi intră în compoziție nu au fost testate pe animale;
  • Nu conține ingrediente de origine animală;
  • Recomandăm să fie produs de o companie etică.

Unii producători nu înțeleg ce înseamnă vegan și consideră că un produs este vegan dacă nu conține ingrediente de origine animală sau derivate de origine animală – și atât.
În realitate, veganismul presupune excluderea oricărei forme de exploatare a animalelor, atât a ingredientelor de origine animală, cât și a testării pe animale.

Diverse certificări „Netestat pe Animale”

Această certificare este una dintre cele mai cunoscute și mai de încredere la ora actuală, fiind realizată în colaborare cu coaliția europeană ECEAE (The European Coallition to End Animal Experiments). Leaping Bunny e una dintre primele organizații care a luptat activ împotriva testării pe animale.

Numele acestei certificări Cruelty Free (fără cruzime) nu e cel mai fericit deoarece a indus și încă mai induce în eroare, creând falsa impresie că produsul e vegan. Nu e. Cruelty free înseamnă strict că produsul nu a fost testat pe animale, atât; nu înseamnă și că produsul e vegan. Această formulare „cruelty free” e folosită și în limbajul comun pentru a spune că un produs nu a fost testat pe animale.

Cum este scris și mai sus, în Europa anumite produse nu mai sunt testate pe animale datorită legii din anul 2013, însă legea are multe goluri permițând companiilor să o evite.
În alte țări însă, testarea pe animale e încă legală sau chiar obligatorie, deci pe piață circulă multe produse care au fost testate pe animale.
În China până în iulie 2014 testarea produselor pe animale era obligatorie. Această lege permite acum anumite derogări pentru produsele care sunt fabricate pe teritoriul Chinei dar care nu se vând în China. Trebuie știut că în China testarea pe animale se practică la scară largă. Odată cu modificarea legii, Leaping Bunny a început să certifice în anumite condiții și companii care produc în China, garantând că acele produse nu au fost testate pe animale.

Certifică faptul că produsul finit și ingredientele care îi intră în compoziție nu au fost testate niciodată pe animale sau că în ultimii cinci ani nu au fost testate pe animale.
Această regulă se referă atât la compania mamă cât și la celelalte companiile cu același nume înregistrate în alte țări, de unde deducem că dacă ar vinde în China printr-o firmă a aceluiași concern, sub același nume, nu ar primi certificarea.


PETA nu oferă certificări, ci doar cere companiilor să depună un jurământ prin care se angajează că nu testează pe animale. Dintre toate certificările aceasta este cea mai slabă, însă spune multe despre companiile care nici măcar nu încearcă să fie cruelty free. Cruelty Free Kitty oferă detalii.

Diversele certificări “Produs Vegan”

Societatea vegană din Marea Britanie (The Vegan Society) a fost înființată în 1944 și a fost fondată de Donald Watson. Donald Watson este cel ce a inventat termenul „vegan”.

Garanția certificării, conform site-ului The Vegan Society:

  • Produsul nu conține ingrediente de origine animală;
  • Produsul finit și ingredientele care îi intră în compoziție nu au fost testate pe animale.

Din păcate:

 

Vegan OK e o certificare care a apărut în Italia și care, după spusele lor, e cea mai folosită certificare pentru produse vegane din Italia.
Această organizație este membră ECEAE și garantează că un produs e vegan și netestat pe animale.

Garanția certificării, conform site-ului Vegan OK:

  • Produsul nu conține ingrediente de origine animală;
  • Produsul și ingredientele care îi intră în compoziție nu sunt testate pe animale;
  • Produsul nu conține ulei de palmier (saynotopalmoil.com) (Această regulă se aplică numai produselor certificate începând cu anul 2015! Cele certificate înainte nu își pierd certificarea.)

 

One Voice este o certificare independentă, cu sediul în Franța, care susține după spusele lor etica animală și planetară.

Garanția certificării, conform site-ului One Voice:

  • Sigla One Voice portocalie garantează că produsul e vegan și netestat pe animale (nici produsul finit, nici ingredientele acestuia nu au fost testate pe animale);
  • Sigla albastră garantează aproape același lucru. Nu certifică faptul că produsul e bio și nici că e vegan; poate conține ingrediente apicole, deci nu e un produs vegan.

Din păcate:

Certificare Bio/Organic/Ecologic/Natural

Certificarea bio/organic/ecologic certifică faptul că un anumit procent din produs e format din ingrediente provenite din agricultura bio.
Un produs natural este un produs care conține ingrediente naturale într-un anumit procent.

Aceste ingrediente bio sau naturale pot fi de origine vegetală sau animală; nu confundați o certificare bio sau naturală cu o certificare vegan sau netestat pe animale.

Unele certificări bio garantează că produsele de origine animală folosite nu presupun uciderea animalului pentru a le obține (animalul poate fi ucis după, dar nu în procesul obținerii), asta înseamnă că pot fi folosite lapte, ouă, miere. Garantează de fapt că produsul e vegetarian. Însă ceea ce căutăm noi e ca un produs sa fie VEGAN.

Câteva dintre certificările ecologic și paginile aferente

Există și alte certificări ecologice, însă produsele bio nu sunt tema acestei postări așa că lăsăm deocamdată această listă incompletă.

Garanția producătorului (fără certificare externă)

Există produse vegane care nu dețin certificare, dar pentru care producătorul garantează că sunt vegane și/sau netestate pe animale. Acest gen de afirmații din partea companiilor se găsesc pe ambalajul produsului sau pe pagina online a producătorului.

Având în vedere că certificarea Leaping Bunny (Cruelty Free) este gratuită, la fel și aderarea la lista PETA, faptul că aceste firme nu dețin certificarea Leaping Bunny sau nu sunt incluse pe lista PETA ne dă uneori de gândit.

Unele firme au formulări de genul următor, care sunt un semnal clar de alarmă:

  • „Nu testăm pe animale decât dacă ni se solicită prin lege”;
  • „Nu susținem testarea pe animale”;
  • „Suntem împotriva testării pe animale” etc.

Aceste vorbe uneori nu spun nimic și lasă mult loc de interpretări. Căutați formulări complete și explicite de felul:

  • „Garantăm că produsele noastre și ingredientele acestora nu au fost testate pe animale de noi sau de o terță parte.”;
  • „Nu testăm pe animale și nici nu contractăm alte companii să testeze pentru noi.”

Cum alegem un produs vegan și netestat pe animale

Cea mai simplă variantă pentru a ne asigura că un produs nu este testat pe animale e să căutăm produse certificate. Puteți găsi o listă cu produse netestate pe animale și/sau vegane pe pagina Vegan în România.

O altă variantă e să căutăm produse pentru care producătorul oferă o garanție completă care nu lasă loc de interpretare și să investigăm compania, căutând informații online.

O a treia variantă ar fi sa căutăm firme europene care nu exportă în țări precum China, unde testarea pe animale e obligatorie.

În România există mici producători care nu exportă deloc, care produc local în cantități mici și vând local. În general acești producători utilizează ingrediente naturale, uleiuri și unturi (multe dintre ele comestibile) cunoscute pentru proprietățile lor, care nu necesită testare pe animale.

Noi recomandăm să contactași producătorii fie printr-un mesaj sau telefonic pentru a vă asigura că nu testează pe animale și pentru a întreba dacă folosesc ingrediente de origine animală sau testate pe animale (Conform legii UE ar fi interzis și importul de ingrediente testate pe animale, dar niciodată nu strică să întrebăm, pentru că în plus, facem cunoscută cererea și necesitatea dezvoltării unor produse etice. Cererea comandă oferta).

Resurse

Pentru mai multe date asupra problemei vă invităm să aruncați o privire peste următoarele articole: littlemissmetamorph.blogspot.nlwww.launceai.com sau unchaged.co.uk

Alte pagini dedicate complet produselor cruelty free sunt Logical Harmony (Cruelty Free și Vegan) Ethical Elephant (Cruelty Free și Vegan) și  Cruelty Free Kitty.

Vivisecție și testarea medicamentelor

Informații în limba engleză și un top al celor mai cunoscute dezastre ale testării pe animale.

Următoarele clipuri oferă o perspectivă asupra experimentelor pe Beagle:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *