Despre găini

Cocoșul Ross și găina Lazy într-un moment de tandrețe la sanctuar. Sursa foto @ Marji Beach / Animal Place
Timp de citire: 20 minute


Știați că
găinile pot recunoaște până la o sută de chipuri diferite? Ele fac distincție între persoane, fie umane, fie non-umane, așa că te vor ține minte dacă te porți urât cu ele.
Găinile pot rezolva anumite probleme de logică dovedind o inteligență uneori mai mare decât a câinilor și a pisicilor.
Au un limbaj propriu, variat, iar cloștile comunică cu puii lor încă de când aceștia sunt în ou, iar ei le răspund.

Diverse experimente au arătat că găinile au empatie. Ele își arată tristețea atunci când un membru al cârdului moare și manifestă semne de depresie atunci când sunt scoase din cârd și izolate.

La fel ca mamiferele, și găinile (și toate păsările, de altfel), trec prin faza REM (rapid eye movement) a somnului, adică visează! Spre deosebire de oameni, găinile mai trec prin încă o fază, numită USWS (unihemispheric slow-wave sleep), în care o jumătate de creier e în repaus, iar cealaltă jumătate e trează. De aceea putem vedea găini cu un ochi închis și celălalt deschis; e o adaptare evolutivă care le permite să se apere de prădători.

Ce se întâmplă în România

Conform Institutului Național de Statistică, în abatoarele și gospodăriile din România sunt ucise anual peste 277 de milioane de animale. Din acest număr halucinant de victime, peste 266 de milioane sunt păsări (aceste cifre variază ușor în funcție de sursă).
Populația țării noastre e de aproximativ 19 milioane de oameni, deci prin comparație vom observa că numărul de păsări ucise anual în țara noastră e de 14 ori mai mare decât populația, iar numărul total de animale ucise anual e de 14.5 ori mai mare!

Găinile exploatate în industriile cărnii și a ouălor sunt rase hibrid selectate genetic pentru a maximiza profitul. Rasele „de carne” au fost create pentru obezitate la o vârstă fragedă, iar cele „de ouă” pentru o producție nesănătoasă de ouă.

Găinile din ferme și din gospodăriile țărănești sunt urmașele găinilor sălbatice. Deși acestea au fost create artificial de om, structurile lor sociale și nevoile naturale nu s-au schimbat prea mult. Un cârd are în continuare aceeași structură, e format din câțiva cocoși dominanți, masculii subordonați, găinile și puii acestora. Comportamentul și instinctele naturale au rămas aceleași și includ cocoțatul, scurmatul după hrană, băile de praf și nevoia de a-și crea un cuib.

Puii din fermele de carne, numiți broiler, sunt hibrizi creați pentru o creștere accelerată și o dezvoltarea anormală a pieptului și pulpelor spre a satisface cererea consumatorilor și pentru a maximiza profitul.
Acești pui ajung într-un timp foarte scurt, 28-40 de zile de la ieșirea din ou, la greutatea „profitabilă” de 2.2 – 2.4 kg, spre deosebire de acum 50 de ani când atingeau greutatea de 1 kg la 3 luni!

În scurta lor viață, găinile exploatate pentru carnea lor nu vor vedea niciodată lumina zilei și vor trăi în hale cu lumină artificială controlată, aprinsă 20 de ore pe zi. Expunerea la lumină pe perioade atât de lungi le va forța metabolismul spre o creștere accelerată.
O parte vor muri din cauza condițiilor de viață improprii și a modificărilor genetice, în general din cauza bolilor sistemului cardiovascular și inimii neadaptate unui corp supradimensionat care nu face față să pompeze sânge trupului anormal de masiv (sindromul morții subite la puii broiler sau ascite).

Găinile rasă hibridă de carne sunt atât de masive încât de multe ori nici nu pot să se miște și chiar se prăbușesc sub propria greutate deoarece picioarele lor sunt prea mici pentru corpul obez (exact ca în cazul oamenilor obezi).
Chiar și salvați din ferme, acești indivizi vor avea o durată de viață limitată din cauza modificărilor genetice.

Găinile din fermele de ouă sunt ucise după aproximativ 2 ani de viață, în momentul în care producția lor de ouă scade și nu mai maximizează profitul – deși durata normală de viață a unei găini e de 8 ani.
Cocoșii eclozați în industria ouălor nu au nicio valoare economică pentru că masculii nu ovulează, deci nu produc ouă, și nici nu sunt destul de profitabili pentru a fi exploatați pentru carne.
Ei sunt uciși prin gazare sau macerare, la scurt timp după ce au ieșit din găoace.

Aceste rase selectate pentru o producție masivă de ouă ajung să sufere de asemenea probleme grave de sănătate. Cele mai multe apar la nivelul aparatului reproducător din cauza activității intense a acestuia dar și din cauza activității hormonale ridicate. Alte complicații apar la nivelul oaselor din cauza eliminării mineralelor din corp într-un ritm accelerat, prin ritmul intensiv de ouat. Găinile salvate, care supraviețuiesc sistemului, mor cel mai adesea de cancere, tumori și complicații ale aparatului reproducător, cum ar fi prolapsuri sau blocarea și putrezirea ouălor în interiorul corpului.

La țară, puii sunt uciși pentru carne la doar câteva luni, iar găinile, când le scade producția de ouă.

În continuare vom prezenta mai în detaliu procedurile standard din fermele de ouă și fermele de carne, din fermele de reproducere, precum și din gospodăriile țărănești.

FERMELE DE OUĂ

Canibalismul și Tăierea ciocului (debecarea)

Din cauza stresului creat de condițiile din fermele de ouă, unde găinile sunt aglomerate în spații restrânse, acestea înnebunesc și ajung să se rănească unele pe altele, uneori ajungând chiar și la canibalism.
Pentru a evita ciugulirea vătămătoare, în unele ferme li se taie o parte din cioc, practică numită „debecare” (în engleză „debeaking”). Ciocul, bogat în terminații nervoase, se scurtează fără anestezie cu o lamă fierbinte sau cu laserul. Aceste mutilări provoacă moartea multora dintre ele, din cauza șocului și a durerii, sau din cauză că ciocurile tăiate prea scurt nu le permit să se hrănească suficient. Indiferent de metoda prin care li se taie ciocul, o parte dintre găini vor muri din cauza acestei proceduri.

Deși această practică este foarte controversată, fiind considerată foarte dureroasă și traumatizantă, ea rămâne în continuare complet legală pe teritoriul UE dar și multe alte țări (de exemplu în SUA e legală). Anumite țări europene au interzis această practică, dar nu și România.

Nu există un consens cu privire la impactul asupra ratei canibalismului în fermele în care *nu* s-au efectuat aceste mutilări. Unii fermieri și studii susțin că rata canibalismului e crescută în fermele unde *nu* se practică scurtarea ciocului, motiv pentru care încă e o practică răspândită.

Găini debecate, salvate dintr-o fermă de ouă. Acum la sanctuar. Imagine din 2016. Click pentru a mări imaginea și a vedea în detaliu ciocurile mutilate.

Năpârlirea forțată și înlocuirea efectivului de păsări

Năpârlirea este un proces natural, controlat hormonal, care are loc anual (la 14-18 luni) la găinile sălbatice și domesticite. Aceasta presupune înlocuirea penajului cu unul nou dar și o resetare a funcției de reproducere. Găinile aflate la sfârșitul unui ciclu de ouat, intră într-un nou ciclu după năpârlire.
Pe parcursul acestui proces, păsările se autoprivează de hrană pentru o perioadă de câteva zile, observându-se scăderea greutății cu până la 35%, căderea penelor și încetarea ouatului.
Năpârlirea este critică în viața păsărilor deoarece implică remodelări majore ale organismului.

Acest proces natural nu este pe placul crescătorilor de găini deoarece determină scăderea profitului. Pe de altă parte, dacă e executată forțat și controlat poate determina un nou ciclu de ouare.
Unii fermieri optează pentru trimiterea găinilor la abator (numite „găini reformate” sau „găini reforma”) și înlocuirea lor cu altele (numite „puicuțe de înlocuire”), proces numit „depopulare” și „repopulare”.
Alți fermieri optează pentru năpârlirea forțată prin metode care nu sunt altceva decât metode de tortură, care presupun retragerea hranei, a apei sau a luminii sau care sunt bazate pe administrarea diferitelor substanțe, inclusiv hormoni.

Vom cita un articol publicat în Gazeta de Agricultură:

„Din punct de vedere economic, procentul redus de ouat înregistrat pe perioada năpârlirii determină scăderea profitului.
De aceea pentru avicultori năpârlirea este un indicator al încetării vieții productive a păsărilor, iar la primul semn al apariției sale, aceștia iau în calcul reformarea păsărilor și înlocuirea efectivului cu altul productiv.
În prezent, atât găinile de reproducție cât și cele de producție se lichidează după o perioadă de exploatare de 62-74 de săptămâni în funcție de rasă (1 an – 1 an și jumătate).
Din analiza capacității productive a acestor păsări la momentul reformei, rezultă că ele mai dețin rezerve de ouat, care pot fi valorificate printr-o năpârlire forțată și inducerea unui nou ciclu de ouat. […]
A fost dezvoltată o gamă largă de metode de năpârlire forțată bazate pe retragerea hranei, a apei sau a luminii sau bazate pe administrarea diferitelor substanțe, inclusiv hormoni.”

Năpârlirea forțată, deși este o practică foarte controversată, ea este totuși complet legală pe teritoriul Europei!

Cuștile și alte sisteme de creștere a găinilor exploatate pentru ouă. Situația în România

În Uniunea Europeană sunt permise mai multe tipuri de „sisteme de creștere” pentru găinile ouătoare:

  • în baterii îmbunătățite/modernizate (caged) – găinile sunt ținute în cuști care oferă fiecărei găini 750 cm², adică un pătrat cu latura de 27 cm
  • la sol – fără ieșire la aer liber (cage free) – găinile sunt crescute în hale aglomerate fără ieșire la aer liber
  • în padocuri special amenajate (free-range)
  • în sistem gospodăresc/sistem ecologic (pasture based) – găinile sunt crescute în hale aglomerate cu câteva uși înguste care permit ieșirea afară, uși pe care majoritatea găinilor nu ajung niciodată să le folosească

Începând cu anul 2012, Uniunea Europeană a interzis cuștile neîmbunătățite, rămânând în continuare acceptate cele îmbunătățite.
Sistemele de cuști îmbunătățite oferă fiecărei găini 750 cm² (față de 550 cm² în cuștile standard) , adică un pătrat cu latura de 27 cm. Făcând un calcul observăm că acest spațiu îi ajunge cât să îi încapă propriul trup, însă e insuficient să își poată întinde aripile!

Problema canibalismului la găini, de care am discutat mai sus, este prezentă și în aceste cuști modernizate, precum și în sistemele de creștere la sol (cage free).
Unele studii arată chiar că rata de canibalism și mortalitate ar fi mai ridicate în sistemele cage free, deși nu există încă un consens asupra acestui fapt.

Conform Uniunii Crescătorilor de Păsări din România (UCPR), ouăle de pe piața românească provin în proporție de 40% din ferme și 60% din gospodării țărănești, cu tendința de creștere accelerată a numărului de ouă provenite din ferme. În anii precedenți aceste proporții au fost 25% din ferme și 75% din gospodării.
Din cele 40%, ouăle provenite de la găini crescute în baterii reprezintă 60% din consum, iar restul de 40% sunt cele provenite de la găinile crescute în ferme alternative. Alte surse spun că 90% dintre ouăle produse în România provin din astfel de sisteme intensive.

Aceste standarde au fost adoptate pentru a satisface preocuparea tot mai ridicată a consumatorilor pentru bunăstarea animală, dar și pentru că anumite proceduri sporesc profitul. În realitate nu există metode „umane” de a exploata și ucide ființe care nu își doresc să moară.

Indiferent de sistemul de creștere din care provin, găinile vor fi ucise în aceleași abatoare, iar puii masculi de o zi vor fi sufocați sau măcinați de vii. Găinile ouătoare vor fi trimise la abator după 1 an de viață sau private de hrană și apă pentru a declanșa un nou ciclu de ouare.

Fermă ecologică de găini crescute la sol cu ieșire la aer liber (pasture based). România, mai 2014 – Sursa foto: ziardecluj.ro


Fermă de găini crescute la sol – fără ieșire la aer liber (cage free). România, octombrie 2016 – Sursa foto: nwradu.ro


Fermă de ouă de la găini crescute în baterii îmbunătățite (caged). Letonia, 8 septembrie 2016 – Sursa foto: Dzīvnieku brīvība


Fermă de ouă de la găini crescute în baterii îmbunătățite (caged). Letonia, 8 septembrie 2016 – Sursa foto: Dzīvnieku brīvība


Fermă de ouă de la găini crescute în baterii îmbunătățite (caged), Letonia, 8 septembrie 2016 – Sursa foto: Dzīvnieku brīvība

Producția excesivă de ouă. Boli ale găinilor ouătoare.

Găinile sălbatice, strămoșii găinilor domesticite, fac 10-15 ouă pe an în scop reproductiv.
Găinile din gospodăriile țărănești produc 120-160 de ouă pe an.
Găinile exploatate în ferme, selectate genetic, depun până la 350 de ouă pe an, fapt care le seacă organismul de minerale provocând osteoporoză, slăbiciunea picioarelor și fracturi.  Cifra exactă de ouă depuse depinde de rasă, spre exemplu rasa Lohmann Brown Classic una din cele mai folosite la noi în țară depune 300-330 ouă/an, iar Leghorn la fel de răspândită în produce până la 250-280 ouă/an.

Producția excesivă de ouă și activitatea hormonală intensă le provoacă numeroase boli. Aceste boli includ cancere și tumori ale sistemului reproducător, blocarea ouălor în cloacă, prolapsuri cloacale, spargerea și putrezirea ouălor în interiorul găinii din cauza cojii subțiri sau a lipsei acesteia.

La păsările crescute în baterii pot de asemenea să apară artrite traumatice, ulcerele degetelor, defecte de creștere a ghearelor.

Alte probleme comune provocate de suferința animalelor și mediul nociv sunt stresul psihic (numit impropriu „isteria aviară”), comportamentele stereotipice, acoperire necorespunzătoare cu pene (deplumare) și ciugulirea vătămătoare, până la canibalism, despre care s-a discutat mai sus.

Toate acestea provoacă dureri insuportabile și de cele mai multe ori duc la o moarte dureroasă pentru multe păsări.

ÎNMULȚIREA și ECLOZAREA

Puii de găină din ferme provin din ferme specializate în înmulțirea acestora. Cocoșii și găinile din aceste ferme sunt numiți „părinți reproducători” iar raportul este de un cocoș la zece găini.
Aceste ferme repopulează anual, adică înlocuiesc păsările cu altele, iar găinile și cocoșii exploatați până atunci sunt trimiși la abator.

Ouăle fertilizate sunt colectate și duse în aparate speciale numite incubatoare care mențin ouăle la o temperatură optimă, simulând căldura cloștii. După o perioadă de 21 de zile vor ieși puii.
Puii de o zi vor fi vaccinați, sortați și sexați (adică separați în masculi și femele) și li se va tăia ciocul (debecarea).
În natură, cloșca comunică vocal cu puii cu mult timp înainte ca aceștia să iasă din ou. Imediat ce ies din găoace, puii își recunosc mama după voce. În industria ouălor aceștia nu vor ajunge niciodată să își cunoască mama și își vor începe scurta viață fără să îi audă glasul sau să îi simtă căldura trupului.

Masculii din rasa exploatată pentru ouă nu au nicio valoare economică deoarece nu ovulează, deci nu produc ouă, și nici nu sunt destul de profitabili pentru a fi exploatați pentru carne. Ei sunt uciși prin gazare sau macerare de vii, la maxim 10 zile după ce au eclozat. Aceste practici sunt complet legale în Europa și în România și stipulate în legile europene. [2]
În 2016 în Germania s-a discutat posibilitatea de a sexa ouăle înainte de a ecloza, însă în 2017 s-a decis că adoptarea unui astfel de sistem ar aduce pierderi financiare „prea mari” așa că se merge în continuare cu uciderea masculilor de o zi.

Aceste practici sunt comune pentru toate sistemele de creștere a găinilor de ouă, fie că vorbim de creșterea lor în baterii (caged), la sol (cage free), în padocuri special amenajate (free-range) sau în sistem gospodăresc (pasture based) – puii masculi au parte de același tratament.

În cazul găinilor exploatate pentru carne, atât masculii cât și femelele sunt profitabile, așa că ambele sexe vor fi crescute și trimise la abator.

FERMELE DE CARNE

Viața găinilor exploatate pentru carne

Puii din rasele exploatate pentru carne își trăiesc scurta viață în hale iluminate artificial 20 de ore pe zi, fără a vedea vreodată lumina soarelui și verdele ierbii. Durata normală de viață a unei găini poate ajunge până la 8 ani, însă acești pui vor fi uciși mult mai repede, la numai 28-40 de zile!

Hale cu o dimensiune de circa 2.080 m² găzduiesc un număr de 42.000 de pui.
Lumina puternică din aceste hale este aprinsă 20 de ore pe zi, iar rolul ei, împreună cu temperatura ridicată din hale, e de a le stimula metabolismul pentru a provoca o creșterea accelerată care maximizează profitul.

Rată de creștere anormală și boli

Cu 50 de ani în urmă, la apariția aviculturii industriale în România, puii erau uciși la vârsta de trei luni când atingeau greutatea de 1 kilogram. Astăzi, ei sunt uciși la aproximativ șase săptămâni și la greutatea de 2,2 – 2,4 kilograme!

Hibrizii de carne sunt atât de masivi încât de multe ori nici nu pot să se miște și chiar se prăbușesc sub propria greutate. Unele studii arată că până la 27% dintre aceste păsări prezintă dificultăți la mers, iar 3% sunt incapabile să se ridice! Picioarele lor nu sunt adaptate să susțină un trup atât de masiv.

Alături de problemele locomotorii, obezitatea indusă genetic le predispune la boli de inimă și alte boli provocate de supraponderabilitate, exact ca în cazul oamenilor obezi.
O parte dintre pui vor muri din cauza condițiilor de viață improprii și a modificărilor genetice care le suprasolicită organismul (sindromul morții subite la puii broiler și ascite).

Chiar și salvați din ferme, acești pui vor avea o durată de viață limitată deoarece inima lor e subdimensionată și nu face față să pompeze sânge trupului anormal de masiv. În fermele S.C. Avicola S.A., conform Gândul, mortalitatea în rândul puilor este de 2,5%, acest număr fiind chiar mai mare în alte ferme care nu declară aceste cifre în mod public.

Fermă de pui exploatați pentru carne (broiler). Suedia 2012. Sursa foto: Jo-Anne McArthur / We Animals


Pui broiler căzut sub propria greutate. Din cauza corpului masiv, acesta nu se poate ține pe picioare. Gura deschisă indică faptul că e foarte stresat. Anul 2012. Sursa foto: Jo-Anne McArthur / We Animals

UCIDEREA

Normele europene stipulează anumite metode de ucidere a animalelor (impropriu numite „sacrificare” în limbaj popular, acestea sunt denumite corect drept „ucidere” în normele UE). [2]
În cazul păsărilor, acestea includ dizlocarea cervicală (adică ruperea gâtului), lovirea puternică a capului, electrocutarea în baie de apă (cufundarea găinilor în apă prin care trece curent electric), tăierea ambelor artere carotide, moartea prin sângerare (tăierea gâtului) și gazarea.

Metodele de asomare, utilizate pentru a cauza pierderea conștienței, includ electrocutarea la nivelul capului, electrocutarea la nivelul capului și corpului, electrocutarea în baie de apă sau intoxicarea cu dioxid de carbon în concentrație ridicată care le provoacă pierderea conștienței.

În cazul surplusului de puișori masculi incubați pentru obținerea efectivelor de găini ouătoare, se utilizează macerarea într-un aparat mecanic prevăzut cu un mecanism rotativ rapid.

De asemenea, trebuie menționat că muncitorii din ferme și abatoare, de cele mai multe ori, sunt oameni fără educație și nici nu sunt instruiți corespunzător; prin urmare, de cele mai multe ori cerințele de „protejare în momentul uciderii” nu sunt respectate.

„DE LA ȚARĂ”

Multe persoane cărora le pasă de bunăstarea animalelor aleg ouă și carne de la găini exploatate în gospodăriile țărănești, considerând că acolo găinile au condiții mai bune.
De cele mai multe ori, condițiile de viață nu sunt nici pe departe ideale pentru că, atâta vreme cât animalele sunt considerate simple obiecte și bunuri, acestea vor fi tratate ca atare. Uneori găinile sunt închise în spații mici, fără acces la stinghii de cocoțat și fără posibilitatea de a se manifesta natural (de a face băi de praf, a scurma sau a-și face cuibar).

Viața unei găini la țară începe cu selectarea unui număr de ouă fecundate, ouă care vor fi clocite de cloșcă o perioadă de 21 de zile.
După ieșirea puilor, cloșca va fi lăsată să stea cu puii, de cele mai multe legată de picior cu o sfoară scurtă care îi provoacă răni, fără posibilitatea de a se deplasa. Cloșca este dezlegată după o anumită perioadă, când puii sunt mai mari.

Din cauza neglijenței sau dezinteresului gospodarilor, de multe ori găinile cad pradă vulpilor sau păsărilor răpitoare, având parte de o moarte violentă.

Viața puilor este scurtă. Deși găinile trăiesc până la 8 ani, puii vor fi uciși pentru carne începând cu vârsta de 3 luni. Primii pui uciși sunt masculii, iar o parte mică dintre găini vor fi păstrate pentru ouă.
Găinile de ouă sunt și ele omorâte când producția de ouă scade sau când gospodarii nu le mai consideră profitabile.

Carnea și ouăle de la țară merg mână în mână. Și aici, pentru că doar găinile fac ouă, primii uciși sunt cocoșii, iar cu excepția câtorva găini păstrate pentru ouă, și femelele vor fi ucise pentru carne. Deci, practic e imposibil să obținem ouă etice, iar ouăle de la țară produc de asemenea victime.

Un copil desensibilizat de moartea tragică și nenecesară a găinii. Sursa foto România 2016, Facebook

COMPORTAMENTUL NATURAL AL GĂINILOR

Băi de praf, crearea de cuibar și cuibăritul, scurmatul, cocoțatul sunt nevoi care asigură bunăstarea animalelor, și  care sunt de cele mai multe ori refuzate găinilor atât în fermele îndustriale cât și la țară.

Găinile preferă să-și petreacă timpul împreună cu alte găini, în cârduri mici, să stea la soare, să facă băi de praf, și să scurmeze pământul în căutare de hrană.
Cocoșul păzește cu mândrie cârdul. El alertează găinile în caz de primejdie, iar când găsește o fărâmă de hrană delicioasă își cheamă cu mult entuziasm familia pentru a împărți cu ei “prada”.

Adesea cocoșii se alătura găinii în ritualul ouatului, un moment foarte important și privat în viața fiecărei găini.
Cloștele își protejează puii riscându-și viața în fața prădătorilor sau luându-i delicat sub aripă.

Asemenea oamenilor, găinile au fiecare personalități distincte, identități diferite și unice.

CE POȚI FACE

O alimentație bazată integral pe plante ne poate furniza toți nutrienții necesari, așa că excluderea din alimentație a produselor provenite din exploatarea animalelor este posibilă!
Carnea poate fi înlocuită cu alimente vegetale bogate în proteine cum ar fi leguminoasele, nucile, cerealele integrale și semințele.
Pentru copt există mulți înlocuitori de ou care dau prăjituri delicioase. Poți începe prin a accesa pagina Alternative vegetale pentru orice pentru rețete delicioase fără cruzime.

ÎNTREBĂRI

• Ce se întâmplă cu ouăle dacă nu le mâncăm?
Găinile vor consuma cu plăcere ouăle proprii pentru a-și restabili aportul de minerale și vitamine din corp, pierdut prin ouarea intensivă. În sanctuare, ouăle sunt fierte și date înapoi găinilor. Dacă spargi un ou, găinile nu vor ezita să îl mănânce. Până la urmă este al lor, ele l-au produs și le aparține. Deși poate părea ciudat, e comun ca animalele să își consume propriile ouă nefecundate sau propria placentă după naștere, astfel, recuperându-și mineralele pierdute. E mult mai normal și natural să le consume ele însele, decât oamenii.


Resurse și referințe

1. Adaptare la legile europene și situația din România după animalplace.org și freefromharm.org
2. Legea UE cu privire la uciderea animalelor REGULAMENTUL (CE) NR. 1099/2009 AL CONSILIULUI și Ghid ucidere păsări (Autoritatea Sanitar Veterinară)
3. Legea UE care acceptă debecarea (mutilarea ciocului) DIRECTIVA 2007/43/CE A CONSILIULUI
4. Țări europene care au interzis debecarea
5. Standardele UE privind diversele sisteme de creștere a găinilor ouătoare, în special sistemele prevăzute de Directiva 1999/74/CE, 1, 2, 3
6. Standardele UE pentru fermele de păsări
7. Legea pentru adaptarea unui sistem care evită uciderea puilor de o zi în Germania
8. Articol ziarul Gândul dintr-o fermă de carne de pui Avicola SRL
9. Standard ocupaţional: crescători de păsări elaborat de Comitetul Sectorial Agricultură, Piscicultură, Pescuit
10. Institutul Național de Statistică, date pe anul 2015
11. Igiena creșterii și exploatării găinilor ouătoare – standarde de bunăstare și metode de evaluare a bunăstării la nivel de efectiv
12. Proiect fermă găini ouătoare în România
13. Agrointel Rase găini, PoultryKeeper Rase de găini


Câteva clipuri informative selectate de noi

Aceste clipuri se referă la situația din SUA. În Uniunea Europeană din care face parte și România există anumite standarde care trebuie respectate. Aceste standarde aduc diferențe minore față de situația din State. Acestea sunt:

1. Scurtarea ciocului se poate realiza atât cu laser cât și cu lama încinsă. Rata de mortalitate este aceeași ca în cazul debecării cu lama încinsă. Anumite țări europene, nu și România, au interzis debecarea. În SUA și în multe alte țări ale lumii această practică deși extrem de dureroasă și controversată, este complet legală.
2. Uciderea puilor masculi de o zi eclozați în industria ouălor ar trebui să se facă, conform normelor UE, prin macerare și sufocare cu diverse gaze (vezi referințele).
3. În UE au fost interzise bateriile neîmbunătățite pentru găinile ouătoare. Bateriile îmbunătățite sunt larg răspândite și condițiile nu diferă mai deloc față de cuștile neîmbunătățite. Aceste baterii îmbunătățite oferă fiecărei găini 750 cm², adică un pătrat cu latura de 27 cm. Bateriile convenționale asigurau 550 cm² fiecărei găini, adică un pătrat cu latura de 23.4 cm.
Bateriile convenționale sunt o practică standard în multe țări ale lumii. Deși Uniunea Europeană le-a interzis, investigațiile grupurilor care luptă pentru drepturile animalelor au constatat că ele sunt încă folosite pe teritoriul european.
4. U.E. interzice utilizarea antibioticelor pentru a stimula creșterea, însă multiple investigații cu camera ascunsă au arătat că aceste directive nu se respectă în România și nici în alte state europene.

Industria ouălor

Adevărul despre industria ouălor - Erin Janus

Adevărul dureros din spatele ouălor - Bite Size Vegan

Mitul „animalelor fericite” - Marji Beach / Animal Place

Industria cărnii de găină

Un fost fermier la o fermă de găini a decis să vorbească

Industria cărnii de găină - Erin Janus

Industria cărnii de curcan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *