Zootehnie – despre bovine

Shelby își trăiește fericită viața la sanctuarul pentru animale Animal Place - Foto Marji Beach
Shelby își trăiește fericită viața la sanctuarul pentru animale Animal Place - Foto Marji Beach

Despre bovine

Bovinele (numite și taurine) sunt uneori descrise ca fiind animale docile, lente sau plictisitoare, ceea ce e foarte departe de adevăr! În realitate, ele sunt ființe cu o viață socială foarte bogată, legând prietenii pe viață, dar și dezvoltând ranchiuni pe viață față de alte animale sau oameni. Deci, atenție, nu le supărați, pentru că vă vor ține minte! 🙂

Acestea sunt animale inteligente care pot învăța să navigheze labirinturi. Ele prezintă o activitate neurologică de tip evrika! în momentul imediat următor descoperirii soluției labirintului.
Taurinele sunt rumegătoare si prezintă 5 stomace! Acestea le ajută să digere fibre pe care altfel nu le-ar putea digera!
Există deja numeroase informații despre aceste animale frumoase, blânde și inteligente pe care puțini le cunoaștem sau înțelegem.

Suntem inundați cu anunţuri care ne spun că laptele este o sursă sănătoasă de calciu şi de nutrienti, de multe ori laptele fiind folosit ca sinonim pentru calciu. Reclamele şi panourile descriu vacile de lapte ca fiind fericite, păscând pe păşuni verzi și dând lapte non stop ca fără niciun fel de intervenție din partea fermierilor.

Adevărul din spatele unui pahar de lapte poate însă surprinde, iar faptul ca exista surse de calciu la fel de bune și chiar mai adecvate pentru oameni decât laptele matern al vacilor poate surprinde.

Prin acest articol vom încerca să clarificăm câteva lucruri cu accent pe situația și abordarea fermelor și gospodăriilor din țara noastră.

Fiziologia bovinelor și obținerea laptelui de vacă

Am dori să începem prin a clarifica ceea ce mulți dintre noi nu cunoaștem, sau nu realizăm: pentru a da lapte vacile trebuie întâi să nască pui vii.

Ca toate mamiferele (inclusiv oamenii, câinii, pisicile) pentru a produce lapte matern, vacile trebuie întâi să nască. După naștere glandele mamare încep să secrete lapte, cu scopul de a hrăni puii până la vârsta înțărcării, când aceștia pot consuma hrană solidă.

Sarcina durează 9 luni, la fel ca la oameni, și este la fel de grea. [14,17]

Dat fiind aceste lucruri, întreaga exploatare a vacilor pentru lapte presupune exploatarea sistemului reproducător feminin, iar ciclul de viață al animalelor în ferme și dinamica fermelor de lapte se bazează integral pe ciclul reproductiv al vacilor și urmărește maximizarea profitului.

 

Infografic despre lapte. Surse foto: Jo-Anne McArthur / We Animals; Peter Mazurek
Infografic despre lapte. Surse foto: Jo-Anne McArthur / We Animals; Peter Mazurek

 

Exploatarea în ferme zootehnice mici, medii și mari

În cazul bovinelor exploatarea acestora în ferme poate lua mai multe forme: exploatarea pentru lapte, exploatarea pentru carne sau exploatarea mixtă pentru lapte și carne. În funcție de direcția aleasă, fermierii vor selecta anumite rase (hibrizi) obținute prin modificare genetică sau prin selecție artificială, astfel încât aceste animale să maximizeze profitul, adică să maximizeze cantitatea de lapte sau masa musculară [1].

Toată existența acestor indivizi și întreaga lor viață este decisă dinainte de a se naște, sunt considerate simple mașinării și tratate ca atare în funcție strict de felul în care corpurile și secrețiile lor pot genera venit financiar, adică, cum spune industria, în funcție de felul în care pot fi “valorificate”.
Tot în funcție de specificul fermei, viața animalelor va arăta într-un mod sau altul, așa cum vom încerca sa descriem în cele ce urmează.

În exploatarea bovinelor acestea sunt împărțite în ferme în următoarele categorii:

  • Vaci de lapte – vaci care au născut deja, care la rândul lor pot fi împărţite în vaci aflate în lactaţie sau în repaus mamar;
  • Viţei în vârstă de 0-3 luni și de 3-6 luni;
  • Tineret femel în vârstă de 6-12 luni și în vârstă de 12-18 luni;
  • Tineret femel montat în vârstă de 18-21 luni – vaci care au fost inseminate;
  • Juninci – vaci tinere între 1 și 2 ani care încă nu au născut;
  • Tineret mascul la îngrăşat, de diferite vârste – vițeii masculi născuți de vacile de lapte care sunt îngrășați o perioadă de timp (în funcție de tipul de carne dorit) înainte de a fi trimiși la abator;
  • Vaci reformate – vaci de lapte ce nu mai sunt considerate profitabile din cauză că sunt fie sterile, cu probleme la nivelul aparatului reproducător, bolnave, accidentate sau nu mai dau suficient lapte care să maximizeze profitul. Acestea sunt trimise la abator sau la “recondiţionat”;
  • Vaci la recondiţionat – vaci reformate care sunt puse la îngrășat pentru a fi mai apoi trimise la abator și ucise pentru carnea lor [11]

Industria laptelui în ferme zootehnice mici, medii și mari din România

Deoarece subiectul este vast vom detalia pe scurt în acest capitol practicile standard, urmând să intrăm în mai multe detalii în capitolele următoare.

Femelele exploatate pentru lapte

Pe parcursul vieții lor scurte femelele vor fi supuse unor cicluri repetate de inseminare artificială, nașteri și exploatare pentru lapte.

Vacile de lapte sunt inseminate la fiecare 13 luni, cel mai adesea artificial. Dând naştere unui viţel aproape în fiecare an corpurile lor se epuizează după numai 3-5 ani, moment în care sunt considerate “uzate” sau “îmbătrânite” (numite “reformate” sau “pensionare”) și ucise pentru carnea lor.
Vacile pot trăi până la vârsta de 20 de ani, însă în ferme și gospodării acestea sunt ucise în cazul cel mai bun la vârsta de 5-7 ani când nu mai sunt considerate profitabile. Aceste vaci “neproductive” numite de industrie “vaci reformate” sunt ucise pentru carne, uneori după un proces de îngrășare numit “recondiționare”. Multe din aceste vaci aflate la “recondiționare“ sunt inseminate din nou cu material seminal de la rase exploatate pentru carne, astfel încât atât mama cât și vițelul să poată fi vânduți pentru carne, proces prin care se maximizează profitul.

Vițeii

În fermele mici, mijlocii și mari vițeii masculini sunt separați de mamele lor imediat după naștere, iar cea mai mare parte 97% a vițelușelor femele petrec mai puţin de 24 de ore cu propria lor mamă. Pentru fermieri, vițeii lăsați cu mama înseamnă bani pierduți, deci aceștia vor fi separați la scurt timp după naștere și de multe ori nu vor avea șansa să guste laptele mamelor lor.
Acest prim lapte, numit colostru, secretat imediat după naștere conține o cantitate mare de anticorpi necesari vițeilor nou născuți și este vital pentru supraviețuirea lor. Cu toate acestea, în fermele industriale nu toți vițeii îl vor primi.

Ciclul de inseminări și nașteri repetate produce un surplus de viței masculi (ce nu pot fi exploatați pentru lapte), iar acești masculi împreună cu femelele sterile ce nu pot face pui (de exemplu femelele gemene sunt sterile, fenomen numit freemartinism sau himerism) și cele cu probleme de sănătate sunt îngrășați pentru a fi uciși pentru carnea lor. O parte din vițeii nou născuți sunt omorâți imediat după naștere fiind considerați surplus. [18]

Vițeii ce vor fi exploatați pentru carnea lor sunt transferați în fermele de carne la vârsta de numai 7-14 zile, unde vor fi hrăniți până la înțărcare cu înlocuitor de lapte [11,13]. Aceștia nu își vor mai vedea niciodată mama și vor fi trimiși la abator unde vor fi uciși pentru a fi consumați.

Separarea mamei de viţel este traumatică pentru ambele părţi. Într-un cadru natural, un viţel ar fi alăptat cel puțin șase luni. Chiar și după înţărcare, în mod natural unii viţei continuă alăptarea, deşi nu mai au nevoie de acest lapte care scade în substanțe nutritive o dată cu trecerea timpului, însă această practică este precum o alinare pentru un viţel în vârstă.

Vițelele fertile (cu capacitate reproductivă) vor fi păstrate iar după 18-21 luni vor fi inseminate artificial și vor intra pentru câțiva ani în “producție”, adică își vor înlocui mamele în fermele de lapte.

Vițelușii din ferme vor fi hrăniți cu înlocuitor de lapte, deoarece laptele destinat lor va fi consumat de oameni.

Citat din revista Gazeta de Agricultură [14]
“Alăptarea naturală este o metodă puțin utilizată în unitățile zootehnice. Denumirea de ”alăptare naturală” provine de la faptul că vițeii își iau singuri laptele prin supt de la vaci.
Alăptarea prin supt de la mamă prezintă o serie de dezavantaje [economice] […] De asemenea, înțărcarea vițeilor are de cele mai multe ori consecințe asupra producției de lapte, deoarece multe vaci nu mai cedează laptele fără vițel, sau dacă îl cedează, producția scade mult.”

Viței. Foto Jo-Anne McArthur
Viței. Foto Jo-Anne McArthur
Viței. Foto Jo-Anne McArthur
Viței. Foto Jo-Anne McArthur

Masculii

O parte din masculii născuți în fermele de lapte vor fi îngrășati pentru carne, iar o mică parte vor fi selectați pentru a fi exploatați pentru sperma lor (material seminal folosit pentru inseminarea artificială a vacilor) sau pentru reproducere naturală (monta naturală).

Cele mai multe inseminări au loc prin inseminare artificială, dar, în funcție de rasă și posibilitățile fermei aceasta se poate realiza și prin montă naturală (foarte rar).
Unele rase de bovine selectate artificial sau obținute prin modificare genetică nu se pot împerechea din cauza corpurilor deformate de aceste modificări artificiale, iar de multe ori, monta naturală nici nu este fezabilă economic deoarece presupune cheltuieli ridicate, riscul ca inseminarea să nu aibă loc și necesită de multe ori transportul animalelor folosite pentru “montă”.

De asemenea, merită menționat că din cauza acestor modificări majoritatea raselor de vaci exploatate în ferme au dificultăți la naștere, iar fermierii trebuie să intervină și să ajute la nașterea vițeilor.

“Reformarea“ vacilor și vițelelor femele [11]

Surplusul de vițele și vițelele ce nu pot produce lapte – cele ce nu rămân însărcinate, care au probleme la nivelul aparatului producător sau funcțiilor de reproducere hormonale sau care au probleme în dezvoltarea corporală – sunt “eliminate“ din ferme și ucise pentru carnea lor .

De asemenea, cum am menționat mai sus și vacile adulte exploatate pentru lapte sunt ucise atunci când nu mai maximizează profitul, de exemplu vaci cu boli ale ugerului sau cu afecțiuni ale aparatului reproducător, vaci accidentate, cu afecțiuni post-partum, vaci care nu mai maximizează producția de lapte.

Citat din Gazeta de Agricultură [11]
“La vacile adulte “reforma“ poate fi selectivă sau de necesitate.
Reforma de necesitate se aplică în cazul unui efectiv îmbătrânit, a vacilor cu producții mici de lapte. De asemenea, se reformează vaci cu uger compromis, cu afecțiuni ale aparatului reproducător, vaci accidentate și vaci cu afecțiuni post-partum.
Reforma selectivă se aplică în cazul în care ferma dispune de un mare număr de juninci cu valoare genetică net superioară efectivului aflat deja în exploatare, sau este dispusă la cumpărarea acestora. Se trece la înlocuirea vacilor adulte în scopul ameliorării structurii genetice, și a potențialului productiv.
Astfel, dacă ferma deține un număr mare de juninci, valoarea indicelui de reformă poate atinge 25%-30%, astfel încât în 3-4 ani întreg efectivul să fie înlocuit, ținând cont și de vârsta primei fătări a junincilor (27-33 luni). “

Bolile

Cele mai comune boli sunt bolile ugerului și ale ongloanelor (copitelor).

Vacile exploatate pentru lapte au fost selectate în mod artificial pentru a produce 4-10 ori mai mult lapte decât rasele nemodificate. Vacile free-range (“în stabulație liberă”) produc între 5.2-15.2 litri de lapte pe zi pentru a-și hrăni viţeii în creştere. Rasele utilizate în industria lactatelor, în special Holsteins, produc între 26-40 litri de lapte o zi. Vacile de lapte sunt mulse timp de 10 luni, acestea fiind mulse chiar şi în timpul unei noi sarcini.

Mastita este o infecție a ugerului extrem de frecventă în fermele de lapte. Mastita este o infecție complexă, dar este general acceptat că supra-producția de lapte, utilizarea hormonilor de creştere, condiţiile sărace din ferme şi genetica joacă un rol important în declanșarea acestei boli.
Mastita, deşi tratabilă, rezultă în trimiterea la abator a 26% din vacile de lapte.

Laminita (în engleză lameness) este o boală a articulațiilor cauzată de consumul excesiv de cereale, o alimentație nenaturală pentru un animal ierbivor. Fermierii aleg sa ofere cereale în exces pentru a maximiza producția de lapte, acest lucru rezultând în îmbolnăvirea multor animale. Laminita se manifestă prin inflamarea și infectarea picioarelor și șchiopătare. Unele vaci ajung să fie atât de bolnave încât nu se pot deplasa până la locul de hrănire. [4]
Deși pare ireal, multe din vacile considerate ”uzate” sunt vaci îmbolnăvite din cauza alimentației improprii oferite în ferme pentru a maximiza profitul cu orice preț.

De asemenea, hrana oferită vacilor din ferme conține, pe lângă cereale, și făină de pești și alte resturi de la abatoare. ”Boala vacii nebune” (encefalopatia spongiformă bovină) care a declanșat o epidemie în 1993, a fost provocată de hrănirea vacilor cu resturi de oase și carne de la alte vaci bolnave! Această boală există și astăzi și se poate transmite și la oameni prin consumul cărnii de la vaci bolnave.

Industria cărnii

Așa cum am explicat mai sus, există ferme specializate pe exploatarea raselor “de carne”, însă, ceea ce multi nu știu, este că 30% din industria “cărnii de vită” este compusă din animale din industria lactatelor:

  • Vaci de lapte și vițele tinere îngrăşate forțat ”recondiționate” care nu mai maximizează profitul în industria laptelui. Acestea sunt numite ”reformate” sau “pensionare” și sunt vaci sau vițele care nu sunt fertile, cu probleme hormonale, rănite sau accidentate, cu ugerul compromis, vaci cu o producție scăzută de lapte etc.
  • Viței masculi sau femele ce nu pot rămâne gravide din diverse motive

“În fermele vacilor de lapte, din cauza surselor limitate de furaje, este necesar ca tineretul mascul de la vârstă înca tânără să fie vândut către exploatațiile specializate în acest sens.” [13]

Acesti pui vor fi uciși la vârsta de numai 3-18 luni, în funcție de “tipul de carne” dorit.
Când vorbim de “carne de vițel“ ne referim la un animal cu vârsta de maximum 7 luni, “carnea de manzat” provine de la animale ucise pana la împlinirea vârstei de trei ani, iar toți cei uciși după această vârstă intră în categoria “carne de vită”. Carnea de “vițel de lapte” provine de la animale cu vârsta între câteva săptămâni și câteva luni.

Industria cărnii merge mână în mână cu industria laptelui.

În cazul fermelor specializate pe “rase de carne” bovinele exploatate sunt din rase modificate genetic pentru o dezvoltare anormală a musculaturii (eg: rasele Blanc Blue Belge) .

 

“De la țară”

Când ne gândim la viața bovinelor la țară ne imaginăm ținuturi feerice pline cu verdeață unde vacile, alături de vițeii acestora pasc liniștite. Totuși, în acest peisaj feeric, unde sunt taurii? La țară se nasc numai femele?

Fiziologia vacilor este aceeași indiferent că sunt exploatate la țară sau în ferme industriale. Pentru a da lapte, la fel ca orice mamifer, vacile trebuie să nască un vițel. Pentru asta acestea sunt inseminate cel mai adesea artificial de medicul veterinar. Sarcina durează aproximativ 9 luni și este la fel de grea ca în cazul oamenilor. După 9 luni vacile nasc viței femele sau masculi, iar masculii nu pot da lapte.

La țară, spre deosebire de fermele industriale, de multe ori vițeii ajung să își petreacă primele zile sau săptămâni alături de mama lor, până când vor fi vânduți la abator, dacă sunt masculi, sau, pe post de vaci de lapte, dacă sunt femele.

An de an camioanele abatoarelor străbat satele pentru a prelua vițeii nedoriți și vacile considerate “bătrâne” (5-7 ani) sau neprofitabile “nu da suficient lapte”. O parte din masculi vor fi omorâți pentru carne și consumați chiar în gospodării, dar majoritatea bovinelor de la țară vor sfârși tot în abatoare.

Bio

Este deja binecunoscut faptul că animalele din ferme și chiar din gospodării sunt pompate cu antibiotice și hormoni menite să le facă să crească mai mari, mai repede și să maximizeze profitul, fără să se țină cont de bunăstarea animalelor, de sănătatea consumatorului sau de pericolul real al bacteriilor rezistente la antibiotice.

În ultima vreme consumatorii au început să fie preocupați de sursa cărnii și laptelui pe care le consumă și de calitatea acestora. Ca răspuns, etichete precum “bio“, “natural“, “de la țară“ au invadat magazinele. Aceste etichete ar reprezenta o garanție pentru calitate. Însă, bio, nu înseamnă decât că dacă un animal are o infecție, aceasta nu a fost tratată, deci, nu doar că se consumă produse provenite din exploatarea și torturarea animalelor, se consumă produse provenite de la animale bolnave.

Cel mai important, bio sau nu, soarta animalelor este aceeași: abatorul.
Dacă respectăm viața nu vom consuma produse provenite din torturarea și exploatarea unor ființe simțitoare.

Poluarea. Situația la nivel mondial. Subvențiile.

Exploatarea bovinelor are un impact mult mai profund decât cel direct asupra animalelor. Prin digestie, bovinele produc gaz metan cu puternic efect de seră, aceste gaze având un efect de seră de 70-100 de ori mai ridicat decât dioxidul ce carbon produs prin arderea carburanților. [2,3]
Conform studiului FAO al Națiunilor Unite, sectorul agricol de creștere a bovinelor produce mai multe gaze cu efect de seră decât întregul sistem de transporturi cumulat la nivel mondial, adică, mai multe gaze cu efect de seră decât toate mașinile, avioanele, vapoarele și mijloacele de transport din lume puse la un loc! [2]

De asemenea, trebuie menționat că 33% din totalul terenului arabil folosit în lume este utilizat pentru a cultiva hrana dată animalelor exploatate în ferme (a tuturor animalelor exploatate în ferme).

Producția laptelui presupune tot traseul parcurs începând cu inseminare artificială și gestația mamelor vaci, nașterea și separarea mamei de vițel, consumul de apă și hrană pe perioada vieții animalelor, poluarea solului cu fecale și urină ce se revarsă în ape și râuri, poluarea aerului cu gaz metan, distrugerea mediului prin defrișarea pădurilor pentru a face loc de pășunat precum și folosirea unor cantități enorme de cereale și leguminoase pentru a hrăni animalele.
Toate acestea urcă costurile producției laptelui și “cărnii de vită“ foarte mult, astfel încât fără subvențiile oferite de stat acestea nu ar mai fi fezabile economic!

În ultimii ani, odată cu apariția pe piață unui număr foarte mare de alternative la laptele de vacă și a realizării populației cât de nociv este acesta pentru sănătate, mediu și animale, tot mai mulți oameni au ales să nu mai consume produse lactate. Din acest motiv mulți fermieri au falimentat și continuă să falimenteze. [7]

Ce putem face?

Eliminarea consumului de produse provenite prin exploatarea animalelor este cel mai bun mod pentru a ajuta aceste animale blânde și sensibile.

Educându-ne cu privire la cele două industrii care exploatează bovinele, putem contribui la educarea celorlalți despre motivele pentru care o alimentație vegană este o alegere naturală, delicioasă și preferabilă în ceea ce privește bunăstarea animalelor.

Nu avem nevoie de laptele altei specii pentru a supravieţui sau pentru a ne procura nutrienții necesari. Dacă stăm să ne gândim, nu avem nevoie de lapte matern de la vaci, purcei, câini sau girafe, nici macar de lapte de om după vârsta înțărcării. Dacă stăm să analizăm e chiar ciudat să consumăm aceste secreții mamare obținute prin practici pline de cruzime și abuz.

În ceea ce privește carnea nu există niciun motiv pentru a o consuma. Nu avem nevoie de ea pentru supravieţuire iar uciderea inutilă şi maltratarea animalelor cere alternative!
Există o sumedenie de alternative disponibile în comerţ sau care se pot prepara în casă, cum ar fi seitan, tofu și alte mezeluri vegetale procesate.

Alternative

Există o serie de alternative delicioase disponibile în magazinele din România pe care vă încurajăm să le cautați. De asemenea, dacă preferați să le faceți în casă, acestea sunt uimitor de simplu și accesibil de preparat!

Lactate vegetale
Laptele de soia, migdale, orez, cocos sau ovăz este disponibil în cele mai multe supermarket-uri.
Lapte de migdale poate fi făcut cu ușurință și acasă: înmuiem migdalele peste noapte și a doua zi le punem la blender cu apă proaspătă și puțină esență de vanilie. Folosim un tifon pentru a separa pulpa de laptele proaspăt și delicios. Aceeași rețetă se folosește pentru lapte din nuci de caju (care nu trebuie strecurat!), laptele de nuci românești, nuci pecan sau nuci macadamia.
Dacă vă procurați un aparat de făcut lapte vegetal, vă puteți prepara lapte de soia (și nu numai) în 30 minute, din boabe de soia, ceea ce reprezintă o soluție ieftină, eficientă și prietenoasă cu mediul la laptele vegetal din comerț.

Brânzeturi
În tot mai multe supermarketuri putem procura VioLife, un cașcaval delicios obținut din soia și alte plante.
Rawckers și Vegan Gourmet oferă la comandă brânzeturi artizanale fermentate pe bază de lapte de caju!

Alternative de iaurt
La orice secțiune de produse vegane din supermarketuri, trebuie sa cautați iaurturile Joya sau Alpro, cu o varietate de arome.

Alternative de înghețată
Înghețata Valsoia devine din ce în ce mai cunoscută, fiind o alternativă perfectă oricărui tip de înghețată.
De asemenea, Kaufland oferă diverse tipuri de înghețată sub brandul Take It Veggie. Sorbetul este un alt produs pe care îl puteți găsi la preturi accesibile în magazine precum Kaufland și Lidl. Este, practic, un piure de fructe congelat, deci mai sărac în grăsimi decât înghețata, dar extrem de delicios. Citiți, totuși, ingredientele, fiindcă unele tipuri conțin lapte.
Verificați alimentele congelate din supermarket pentru a vedea ce fel de opțiuni sunt disponibile!

 

Pentru mai multe informații te invităm să urmărești următoarele clipuri selectate de noi,

Industria laptelui

Industria laptelui explicată în 5 minute – Erin Janus (cu subtitrare în limba română)

Emily Deschanel ne dezvăluie adevărul șocant din spatele industriei laptelui (limba engleză)

Laptele, adevărul șocant – Bite Size Vegan (în limba engleză)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *