16 lucruri care te vor face să nu mai mănânci pești

Adevărul despre fermele piscicole

Peștii sunt tratați ca niște obiecte în industria alimentară. Foto: Jo-Anne McArthur / We Animals

Piscicultura este o industrie în creștere – se estimează o dublare a acesteia în următorii 15 ani. Iată 10 aspecte la care ar trebui să te gândești înainte de a mânca pești crescuți într-o fermă piscicolă.

1. Fermele piscicole poluează mările

Multe crescătorii din larg lasă fecalele și reziduurile alimentare să cadă direct dedesubt, în mare. Acumulările de astfel de deșeuri pot distruge ecosistemele marine de pe fundul mării, înainte de a ajunge eventual în ocean.

2. Peștii din ferme mănâncă peștii sălbatici

Tonul și somonul sunt pești carnivori. La fel ca alte animale exploatate în ferme, aceștia mănâncă mai mult decât produc. În fiecare an, milioane de sardine, anșoa și alți pești mai mici sunt capturați din ocean pentru a ajunge hrana peștilor din crescătorii. De exemplu, cel mai mare producător de somon din Australia folosește 2 kilograme de pești sălbatici pentru a produce doar un kilogram de somon.

3. Carnea peștelui este vopsită roz

Unele dintre fermele piscicole încearcă să reducă numărul de pești sălbatici pe care îi folosesc, hrănind peștii cu legume sau cu carnea păsărilor și a altor animale terestre exploatate. O asemenea schimbare în dieta naturală a somonului face carnea acestuia să își piardă culoarea, devenind gri. De aceea, producătorii de somon adaugă în hrană o substanță chimică numită astaxantină, care are rolul de a colora carnea în rozul pe care consumatorii îl preferă.

4. Focile sunt împușcate cu gloanțe de cauciuc

În mod natural, focile în căutare de hrană sunt atrase de fermele piscicole. Pentru a le ține la distanță, fermierii trag cu gloanțe de cauciuc în focile care se apropie de crescătorii. Documentele companiilor arată că mai mult de 8.700 de gloanțe au fost trase în focile din jurul crescătoriilor piscicole din Tasmania din 2013. Un reportaj al ABC a scos la iveală incidente în care focile și-au pierdut vederea sau auzul după ce au fost lovite de aceste proiectile.

5. Mulți pești suferă de boli

Mediul înghesuit din fermele acvatice permit bolilor să se răspândească rapid de la un pește la altul. O boală a branhiilor este provocată de un parazit care se dezvoltă în apă călduță, ceea ce îl face o amenințare serioasă pentru peștii din crescătorii, mai ales în timpul verii. Parazitul deteriorează branhiile, împiedicând peștele să primească destul oxigen, pentru ca în final să îi cedeze inima și să moară în lipsa unui tratament adecvat.

Există o gamă largă de alte virusuri, bacterii și paraziți care pot afecta peștii din fermele piscicole, de cele mai multe ori cu rezultate tragice. În 2018, peste un milion de pești au murit din cauza virusului POMV în crescătoriile din Tasmania.

6. „Spălarea” peștilor este stresantă și periculoasă

Boala amoebică a branhiilor poate fi oprită printr-un proces de „îmbăiere”, care implică trecerea peștilor (oceanici), printr-un tub, într-un bazin cu apă dulce, apoi întoarcerea acestora în țarcul marin. În anumite zone, peștii sunt „îmbăiați” astfel, la un interval de 30-40 de zile pe parcursul lunilor de vară.

Un asemenea proces este foarte stresant pentru pești și se poate solda cu răni și accidente, iar în unele împrejurări cu decese în masă. De exemplu, în 2016, peste 175.000 de somoni au fost omorâți „din greșeală” în Scoția, în timpul tratamentului împotriva păduchilor de mare. În 2018, o fermă din Tasmania a ucis 30.000 de pești într-un astfel de tratament, după care a declarat că vinovată ar fi fost o „eroare umană”.

7. Peștii sălbatici sunt expuși infectării

Fiindcă mulți pești crescuți pentru carnea lor sunt ținuți în cuști acvatice în apa mărilor și a oceanelor, răspândirea bolilor în crescătorii este o amenințare serioasă pentru ecosistemele oceanice. Bolile se pot răspândi în apele din jur și pot infecta populațiile sălbatice de pești.

8. Decese în masă

Lăsând la o parte riscul de moarte prin îmbolnăvire, somonii sunt sensibili la schimbările de mediu, precum oscilațiile temperaturii sau ale nivelului de oxigen. Adunările de reziduuri de pe fundul mării, de sub fermele piscicole, pot afecta negativ nivelul de oxigen, la fel ca densitatea la care sunt ținuți peștii, cursul apei, temperatura apei și o mulțime de alți factori. Atunci când nivelul de oxigen scade, peștii devin stresați și se chinuie să respire. În 2015, 85.000 de somoni s-au sufocat și au murit într-o fermă din Tasmania din cauza unei variații a nivelului de oxigen.

9. Peștii suferă de depresie

Unul din patru pești din crescătorii prezintă simptome ale depresiei severe și pur și simplu „renunță la viață”. Aceștia devin piperniciți și pot fi observați plutind fără vlagă la suprafață. Cercetările au concluzionat că peștii în depresie prezintă comportamente și chimie cerebrală aproape identice cu cele ale oamenilor foarte stresați și depresivi.

Peștii sunt mult mai inteligenți decât consideră mulți oameni. Bazinele aglomerate în care trebuie să intre în competiție cu ceilalți pentru mâncare și înoată monoton în cerc sunt un mediu stresant și nenatural pentru aceștia. La fel ca păsările sau ca porcii din fermele industriale, peștii din fermele piscicole trăiesc o viață plină de suferință.

10. Evadările din crescătorii pun ecosistemele locale în pericol

Aproximativ 2-3% dintre peștii crescuți în țarcuri evadează zilnic, ceea ce înseamnă mii și mii de pești în fiecare an. Alte evadări în masă au loc în urma furtunilor, a ruperii plaselor sau a altor cauze. Industria piscicolă are datoria de a raporta evadările masive, de peste 1.000 de indivizi. În perioada 2000-2006, s-a raportat evadarea unui număr de 208.000 de somoni în Tasmania, în urma a 11 incidente. Odată cu creșterea industriei, cresc și aceste numere, iar în 2018 o întâmplare a dus la eliberarea a 120.000 de somoni în apele Tasmaniei.

Există puține cercetări referitoare la impactul și la soarta somonilor din ferme eliberați în apele australiene. Unele dintre acestea sugerează că somonii, fiind carnivori, pot decima populațiile de pești sălbatici. Altele susțin că aceștia sunt incapabili să supraviețuiască în sălbăticie și că mor lent prin înfometare.

6 motive să fim împotriva pescuitului


Este clar că există îngrijorări serioase cu privire la respectarea mediului și la bunăstarea animalelor în crescătoriile de pești. Prin urmare, este pescuitul din oceane mai sustenabil? Iată ce ar trebui să luăm în considerare.

1. Pescuitul ne golește oceanele

Oamenii de știință au avertizat că dacă vom continua să pescuim peștii din mări și oceane în acest ritm, ecosistemele oceanice s-ar putea prăbuși până în 2048. Dacă vrem să ne asigurăm că va mai exista viață în oceane pe viitor, trebuie să dăm răgaz populațiilor sălbatice de pești să se regenereze după distrugerea pe care am cauzat-o și să lăsăm animalele sălbatice în mare. Rolul peștilor din oceane nu este acela de a ne hrăni pe noi, ci de a crea echilibru în apele de care au nevoie toate speciile pentru supraviețuire, inclusiv oamenii.

Pescuitul industrial distruge mediul și provoacă suferință inimaginabilă victimelor sale.


2. Peștii suferă o moarte dureroasă

Atunci când peștii sunt trași la suprafață din adâncimile oceanului, diferența de presiune le poate face ochii și organele să explodeze. Dacă supraviețuiesc acestui șoc, pot fi striviți sub greutatea celorlalte animale din năvoadele enorme. Pentru cei mai mulți, moartea survine prin sufocare lentă la bordul navelor. Dar nimeni nu le poate vedea suferința în mijlocul oceanului.

 3. Animale precum delfinii, țestoasele și rechinii sunt ucise

Peștii nu sunt singurele animale amenințate de pescuit. Năvoadele pescarilor capturează și delfini, rechini, țestoase, pisici de mare sau orice alt animal aflat în calea lor. Chiar și în cazul în care sunt aruncate înapoi în ocean, majoritatea sunt rănite, în șoc sau în unele cazuri deja moarte ori muribunde.

 4. Pescuitul poluează oceanele cu plastic

Un studiu recent care a analizat conținutul celei mai mari insule de gunoaie la nivel planetar a descoperit că un procent de 46% dintre acestea sunt plase de pescuit, iar majoritatea resturilor care nu sunt plase de pescuit, e reprezentată de alte instrumente de pescuit abandonate, precum frânghii sau capcane. Pescuitul nu doar golește oceanele de pești, dar le și umple cu gunoi.

 5. Plasele abandonate omoară mii de animale

 Năvoadele abandonate ucid peste 130.000 de foci, balene, delfini în fiecare an și mutilează alte mii.

Țestoasă prinsă într-un năvod abandonat.

 6. Plastic în organele peștilor

Cantitatea enormă de plastic din ocean nu este o amenințare doar pentru animale, ci și pentru oameni. Savanții au descoperit microparticule de plastic în corpurile oamenilor ca urmare a consumului peștilor și al altor animale marine care ingeră plastic în mod frecvent. Cercetătorii și-au exprimat îngrijorarea că oamenii ar putea ingera toxine periculoase prin aceste particule de plastic.

Din păcate, întotdeauna când animalele sunt exploatate în ferme (sau capturate) pentru consumul uman, vedem aceleași lucruri – distrugerea mediului și nepăsarea față de chinul animalelor. La fel ca fermele de păsări sau de porci, crescătoriile piscicole consumă resurse, generează tone de deșeuri și cauzează enorm de multă suferință. Pescuitul comercial golește oceanele, distruge ecosistemele și lasă în urmă plase care vor lua și mai multe vieți.

Putem mai mult de atât

 

În aceste condiții, nu este nicio surpriză că tot mai mulți oameni aleg să adopte un stil de viață mai etic, mai sustenabil și mai sănătos – un stil de viață vegan. Fiind vegani, ne reducem impactul asupra mediului și scutim animalele de cruzime. O dietă bazată pe plante poate furniza toți nutrienții necesari corpului nostru, inclusiv omega-3. Prin urmare, vă încurajăm să vă alăturați milioanelor de oameni care au ales să facă un pas important către o lume mai bună și mai justă refuzând să mai consume produse obținute prin exploatarea animalelor.

Sursa: Animals Australia

About Mihnea Popescu

I will respect your opinion as long as your opinion doesn't disrespect someone's existence.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *