7 lucruri care li se întâmplă puilor de animale în ferme

Vițel într-o fermă de lactate. Foto: Jo-Anne McArthur / WeAnimals

*Atenție: următorul articol conține informații și imagini care vă pot afecta emoțional*

Atunci când ne gândim la puii animalelor, precum puii de găină, mieii, purceii sau vițeii, asociem aceste ființe cu inocența și cu delicatețea. Cei mai mulți dintre noi nu ar răni și nu ar chinui niciodată un pui cu bună știință.

Cu toate acestea, atunci când vine vorba de alegerile alimentare, multe persoane plătesc pentru ca alții să tortureze pui (și animale adulte, de asemenea) în cele mai cumplite moduri.

Iată 7 lucruri care se întâmplă cu aceste făpturi pentru ca oamenii să le mănânce carnea, laptele și ouăle. Următoarele exemple sunt doar câteva dintre procedurile standard pe care animalele din ferme le îndură în copilărie.

1. Vițeii masculi sunt omorâți cu toporul sau împușcați

Spre deosebire de femele, vițeii masculi nu pot fi exploatați mai târziu pentru lapte și, prin urmare, creșterea lor e considerată nejustificată. Prin urmare, unii fermieri aleg să se descotorosească de ei lovindu-i în cap cu un ciocan sau cu un topor în primele zile de viață.

Unele ferme trimit masculii la abator la vârste fragede, pentru a obține profit din carnea lor, iar alți fermieri preferă să îi omoare imediat ce se nasc dacă nu există o motivație economică suficient de puternică să îi păstreze.

2. Puii de găină și de rață sunt tocați de vii

În industria ouălor, puii masculi în vârstă de doar o zi sunt aruncați într-o mașină de tocat și măcinați de vii, doar pentru că nu pot produce ouă. Termenul folosit de industrie pentru această practică este “macerare” și aceasta se realizează la vârsta de maxim trei zile de la ieșirea din ou. 

Una dintre metodele folosite pentru a distinge masculii de femele, la vârste așa fragede, este creșterea unor rase modificate genetic pentru ca masculii să aibă puful colorat într-o nuanță de galben mai închis.

În industria producătoare de foie gras, rățuștele femele sunt aruncate de vii în tocătoare electrice la puțin timp după ce ies din ou. Doar masculii sunt păstrați în viață și exploatați pentru ficatul lor, deoarece iau în greutate mai repede, în comparație cu femelele care au un ritm de creștere mai scăzut și nu maximizează profitul.

Din păcate, practica îngrozitoare a macerării puilor de păsări pe viu nu se întâlnește doar în industria ouălor sau în cea a controversatului foie gras. De aceeași moarte violentă au parte și puii și curcanii slabi sau diformi din rasele exploatate pentru carne. Din moment ce industria cărnii folosește rase modificate genetic sau prin reproducere selectivă cu scopul de a crește mult mai repede decât ar fi normal, mulți pui eclozează cu diferite anomalii.

3. Purceilor li se smulg testiculele fără anestezie

De obicei, reglementările USDA nu permit cărnii cu miros neplăcut să intre pe piață. Acest miros este asociat cu hormonii pe care organismul masculilor nemutilați îi produce în mod natural. De aceea, statisticile din SUA arată că aproape 100% dintre purceii exploatați pentru carne sunt castrați.

Chiar și în țările în care procedura nu e obligatorie prin lege (cum ar fi în România), purceii sunt castrați pentru a evita apariția acelui miros care este neplăcut pentru consumator. O practică foarte des întâlnită implică smulgerea sau tăierea testiculelor, fără administrarea niciunui fel de anestezie sau calmant.

Mai mult, purceii nu sunt singurii pui care îndură această mutilare dureroasă. Mielilor, iezilor și vițeilor li se aplică același tratament. Motivele castrării variază de la preferința în privința mirosului cărnii până la dorința de a face animalele mai obediente.

4. Puilor de pasăre li se taie ciocul

Procedura de a tăia și arde ciocurile păsărilor, precum curcanii din industria cărnii sau găinile din industria ouălor, e numită de industrie “debecare”. Această practică, la fel ca aproape toate celelalte mutilări la care industria zootehnică supune animalele, este făcută tot fără anestezie sau calmante. Scurtarea ciocului este, de cele mai multe ori, permanentă, deși uneori acesta poate creștere la loc.

Atât în industria cărnii, cât și în cea a ouălor, păsările sunt forțate să trăiască în hangare laolaltă cu mii de semeni. În asemenea condiții stresante, acestea pot recurge la automutilare, agresiune și ciugulit. De aceea, industriile taie ciocurile puilor pentru a reduce numărul cazurilor de răniri provocate de traumele psihologice declanșate de aceste condiții de viață.

Debecarea este un proces extrem de dureros, deoarece ciocul este foarte sensibil și plin de receptori de durere, vase de sânge și terminații nervoase. Cu toate acestea, majoritatea fermelor de ouă, inclusiv cele pe ale căror produse există etichete precum „crescute la sol”, „crescute cu acces la aer liber”, „free range” sau „crescute ecologic”, cumpără pui cărora li s-a tăiat ciocul.

Debecare cu o lamă încinsă

5. Puii nou-născuți sunt smulși de lângă mame

Practica standard a industriei lactatelor este să despartă vițeii de mamă, masculi și femele deopotrivă, la scurt timp după naștere, pentru ca oamenii să poată consuma laptele destinat lor.

Ca oricare alt mamifer, vaca trebuie să nască pentru a produce lapte – și, la fel ca oamenii, vacile au o perioadă de gestație de 9 luni. În general, la numai câteva ore după naștere, vițeii sunt furați de lângă mamele lor. Femelele vor avea aceeași soartă ca mamele lor, în timp ce masculii vor fi omorâți la scurt timp, de multe ori pentru obținerea cărnii de vițel.

Din nefericire, vacile nu sunt singurele victime ale industriei lactatelor. Ovinele și caprinele sunt supuse acelorași proceduri standard și suferă aceleași traume.

6. Puii de pasăre cresc fără o mamă

Niciunele dintre păsările din industria zootehnică nu își vor vedea vreodată mamele și nu vor simți căldura unui cuib. În schimb, sunt aduse pe lume în incubatoare gigantice și ținute sub lămpi pentru a se putea încălzi.

Incubatoarele au o capacitate de până la câteva mii de ouă care sunt clocite într-un mediu controlat. Când eclozează, puii de găină, rață sau curcan strigă după mamele lor, fără niciun rezultat.

Acești pui se bazează pe mame pentru protecție și îndrumare. La această vârstă, ei își doresc să fie aproape de mama lor și s-o urmeze, iar aceasta se ocupă în mod natural de îngrijirea lorare datoria de a avea grijă de totul în rest. Faptul că aceștia cresc fără o prezență maternă le provoacă acestora mult stres și anxietate.

7. Purceii sunt izbiți cu capul de beton

O metodă folosită de industria cărnii pentru uciderea purceilor nedoriți este lovirea de podeaua de beton.

Purceii bolnavi sau care nu sunt viabili sunt izbiți de beton. Traumatismul cranian duce adesea la o moarte lentă și agonizantă. Porcii care nu mor imediat sunt lăsați să se zbată în agonie și în convulsii. 

Acest clip filmat în Danemarca, ce prezintă doi români izbind un purceluș de ciment, a devenit viral și a atras multe critici. Această procedură este însă complet legală!

Dacă îți dorești ca lumea să devină un loc mai bun pentru copiii din toate speciile, alege un stil de viață care nu contribuie la perpetuarea abuzurilor și nedreptăților – un stil de viață vegan. Pentru îndrumare, alătură-te programului Challenge 22+.

Traducere și adaptare după Audrey Lee / Kinder World

De asemenea, te rugăm să semnezi inițiativa cetățenească End The Cage Age dacă n-ai făcut-o deja. Astfel, contribui la interzicerea cuștilor în fermele din întreaga Uniune Europeană.

Despre Mihnea Popescu

Vegan, libertarian leftist, feminist, philosophy enthusiast, reader, fighter against injustice.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *