În weekendul 7-8 Aprilie, în Viena, o metropolă plină cu farmec, fler și armonie, se adunau 120 de activiști din diferite țări din Europa la workshopul ținut de doi oameni deosebiți: Melanie Joy (autoarea cărților “Beyond Beliefs” și “Why we love dogs, eat pigs and wear cows”) și Tobias Leenaert din Belgia (autorul blogului “The Vegan Strategist”).
Vegani și vegetarieni de toate vârstele și cu diferite povești și trăiri, au participat în cele două zile la prezentări și exerciții practice, menite să ne învețe cum putem fi mai eficienți în activismul nostru pentru animale.
Ce lecții am desprins în urma workshop-ului?
Să învățăm comunicarea eficientă
“The art of communication is the language of leadership.” James Humes
Ce presupune asta? Să știm să ascultăm activ, să nu definim realitatea celorlalți pentru ei, să fim atenți la limbajul corpului (să avem corpul un pic înclinat, îndreptat spre persoana din fața noastră, fără a ține brațele încrucișate), să știm când să cerem mai multe informații, să arătăm curiozitate onestă față de frământările și îngrijorările interlocutorului.
Ce înseamnă mai exact ascultatul activ? Ascultatul activ presupune următoarele:
- Parafrazare (să facem sumarul a ceea ce am auzit, cu cuvintele proprii);
- Clarificare (să punem întrebări de clarificare ca să ne asigurăm că am înțeles corect ce ni s-a transmis);
Melanie a vorbit de asemenea despre 4 moduri de exprimare, importante de avut în vedere în interacțiunile noastre:
- Observații (ceea ce observăm obiectiv, prin văz, auz, miros);
- Gânduri (percepțiile noastre);
- Sentimente (emoțiile noastre);
- Nevoi (ceea ce avem nevoie într-o anumită situație).
Aceste metode de exprimare, când sunt folosite împreună, formează un mesaj întreg, care e menit să fie rezonabil, de bun simț, fără să inflameze, să instige sau să acuze.
Exemple de mesaje întregi:
- “Nu mi-ai vorbit deloc de când ai ajuns acasă în seara asta”. Și nu: “M-ai ignorat toată seara!”
Prima propoziție exprimă o observație, pe când a doua este acuzatorie și folosește cuvântul ignorat care reprezintă ceva făcut voit, cu intenție, în cazul acesta, rea intenție. Potențialul dialog deschis se închide imediat ce cuvântul “ignorat” este folosit.
- “Nu pot să nu mă întreb dacă ești încă supărat din cauza certei de azi dimineață”. Și nu: Știu că ești supărat din cauza certei de azi dimineață. Chiar mă stresezi!”
- “Mi-e teamă că e ceva ce nu vrei să-mi spui și sunt un pic rănit/ă gândindu-mă că nu vrei să vorbești cu mine.” Și nu: “Știi, m-am cam săturat să te tot văd pasiv-agresiv si făcând mereu pe victima.”
- “Mi-ar plăcea să vorbim despre asta ca să detensionăm atmosfera.” Și nu: “Nu am să te înțeleg niciodată, nici nu are rost să mai încerc.”
Exersând exprimarea în mesaje întregi în orice situație din viața nostră, vom deveni implicit activiști mai buni, pentru că această exprimare menită să nu facă interlocutorul să-și ridice mecanismele de apărare, sunt cea mai bună unealtă de a ne face cu adevărat auziți de către persoana din fața noastră.
Un exemplu și mai pertinent, bun de practicat de câteva ori pentru a ne obișnui cu noțiunea mesajului întreg:
“Ai primit cadou o curea din piele de la o persoană care nu te cunoaște prea bine. Îi spui partenerului tău că vrei să o dai altcuiva pentru că nu este în linie cu valorile tale. Partenerul tău dă ochii peste cap și iți spune că ești extremist, că oricum e deja cumpărată și că ar trebui să o porți.”
Cum folosești mesajul întreg în acest caz?
- Observație: “Când ți-am spus că am primit o curea de piele și că vreau să o dau pentru că nu se potrivește cu valorile mele, ai dat ochii peste cap și ai spus că sunt extremist.”
- Gânduri: “Interpretez reacția ta ca însemnând că nu-mi iei valorile în serios, că minimalizezi ceva care este foarte important pentru mine și că nu îți pasă de sentimentele mele.
- Sentimente: “Mă simt demoralizat.”
- Nevoi: “Mi-aș dori sa înțelegi veganismul, ca să mă poți înțelege pe mine. Aș aprecia foarte mult să pot împărtăși informații despre veganism cu tine ca tu să poți ști cum arată lumea prin ochii mei, ca în viitor să nu râzi de ceea ce cred sau să-mi sugerezi să acționez împotriva valorilor mele.
În noi stă puterea de a crea mesaje responsabile:
- Să folosim propoziții care conțin cuvântul “eu”;
- Să evităm să acuzăm sau să controlăm: de evitat “Tu ar trebui să…” “mă faci să…” (arată intenție – negativă – și inflamează interlocutorul ușor);
- Să evităm cuvintele: “crimă”, “cadavru”. Acestea provoacă reacții alergice printre non-vegani și îi fac nereceptivi la mesajul nostru;
- Folosește “și” în loc de “dar” acolo unde se poate.
Un alt lucru foarte important este acela de a ne observa emoțiile, mai ales înainte ca ele să devină covârșitoare sau prea greu de controlat. Pe lângă asta, la fel de important este să împărtășim ce simțim cu cei din jurul nostru, folosind limbajul părților: “O parte din mine se simte nervoasă.” Nu ne dorim să definim întreaga noastră ființă ca fiind nervoasă, ci doar o parte, lăsând astfel o portiță deschisă spre comunicare și sugerând implicit că situația este rezolvabilă.
Reiterând, să avem grijă de sentimentele noastre dar și de ale celorlalți. Să ne uităm că oamenii au părți ale personalității lor care au nevoie de compasiune și înțelegere.
Activismul vegan eficient înseamnă să comunici într-o manieră care îți creste șansele ca alții să se lase influențați. Nu este vorba despre schimbat inimi și minți, ci mai degrabă despre deschis inimi și minți.” Și oamenii pe care îi îndepărtăm contează când ne gândim la scopul final. Întrebarea de căpătâi ar trebui să fie întotdeauna: “Cum va influența comportamentul meu persoana din fața mea?”
Patru obstacole cheie împotriva unui activism vegan eficient:
- Să nu ne cunoastem audiența
- Abilități de activism nedezvoltate
- Reactivitatea emoțională a activiștilor cauzată de STS (secondary traumatic stress – stresul cauzat de suferința altor ființe)
- Lipsa de informații (veganism, drepturile animalelor etc.)
Trebuie de asemenea să știm când să nu facem activism. La o petrecere, simte-te bine, reîncarcă-ți bateriile. Arată că dacă devii vegan, viața e la fel de plină de distracție. Si mai ales că veganii știu să se distreze. De asemenea, un alt moment nu foarte propice pentru activism este cel când cineva are în farfurie carne. Oricât ne-am dori să indicăm cât de greșit si de imoral este să mănânci un animal care își dorește să trăiască, interlocutorul va avea barierele foarte ridicate. Nimeni nu vrea să creadă despre el că este intenționat crud, rău sau imoral. Vorbește-le despre asta atunci când mănâncă vegetale sau sunt relaxați, calmi, bine dispuși. Si desigur, vorbește-le despre mâncarea ta, cât e de bună, cum ai făcut-o, dă-le să guste, povestește-le de o rețetă bestială care reproduce mâncarea lor favorită.
Nu te aștepta că dacă vei cere cuiva să se oprească din a mânca animale ca și cum ai cerut o simplă schimbare de comportament. E mai degrabă o cerere de schimbare a conștiinței – care nu se va produce decât când persoana se va simți în siguranță cu schimbarea și va avea mare parte din temeri date la o parte.
Adaptează-ți cererea în funcție de persoana din fața ta. Practicând ascultarea activă și empatia poți înțelege ce e cel mai viabil să ceri de la acea persoană în acel moment.
Să fim cercetători și nu avocați. Să fim curioși de ce non-veganul din fața noastră mănâncă animale și produse de la animale, care îi sunt temerile, piedicile și să oferim suportul necesar ca acele frici să îi fie înlăturate.
Să avem grijă de veganii noștri
Să practicăm tipul de activism care se pliază cel mai bine pe personalitatea noastră și în același timp să respectăm tipul de activism pe care îl practică alți vegani. Jignind, batjocorind și umilind alți vegani nu ne va înainta cauza și este în cele din urmă în detrimentul animalelor.
Nimeni nu este perfect. Cu toții încercăm să ne îmbunătățim constant. Scopul nu este să avem un club de vegani adevărați, ci o lume vegană.
Să căutăm fiecare dintre noi “the activist sweet spot”: să facem ceea ce ne place, ceea ce ne pricepem și ceea ce are cel mai mare impact.
Și nu în ultimul rând, crede în oamenii tăi, în vegani. Nu blama, descuraja, ridiculiza, jigni, agresa alți vegani, doar pentru că au altă abordare. Ai nevoie de toți veganii posibili, respectă-i. Doar împreună, umăr lângă umăr vom reuși să ne apropiem mai repede și mai sigur spre o lume mai bună, unde animalele nu vor mai fi exploatate și ucise pentru oameni.
Non-veganii sunt aliați foarte importanți ai cauzei
Evită gândirea în alb și negru. Încurajează-ți interlocutorul să fie cât de vegan posibil. Știm cu toții că asta se poate simți ca o trădare cruntă a animalelor care suferă și sunt ucise, dar este cel mai sigur mod de a menține interesul interlocutorului pentru viitoare discuții și pentru o posibilitate mai mare ca el să ajungă să facă o schimbare în conștiință. Din păcate pentru cauza noastră, oamenii nu pot fi convinși doar cu fapte sau realități pe care noi am ajuns să le vedem clar și dureros, fiecare are punctele sale sensibile și nevoile sale fizice, emoționale și sociale individuale, care de cele mai multe ori pot diferi drastic de ale noastre.
Este important de ținut minte că non-veganii sunt niște aliați foarte importanți ai noștri pe care nu trebuie sa-i alungăm, ci să-i ținem aproape. Să nu arătăm cu degetul non-veganul care mănâncă lapte de migdale dar nu a renunțat la carne. El și alții ca el măresc cererea de lapte vegetal (făcând astfel mai ușoară trecerea la veganism pentru cei care vor să facă asta) și scad cererea de lapte de la vaci.
Putem lua cazul produselor fără gluten. Sunt mult mai puțini oameni cu intoleranță la gluten decât cererea produsă. Dar “impostorii” sunt cei care au creat o diversitate incredibilă de produse fără gluten, care a făcut posibil pentru cei cu probleme la gluten să se bucure de mâncare cu gust. Datorită competiției, fiecare producător a încercat să aducă pe piață ceva mai bun și mai gustos.
Întrebarea pe care trebuie să ne-o punem nu este dacă avem dreptate, ci dacă ce facem funcționează.
Să dezvoltăm relații frumoase cu non-veganii sau reducționiștii. Avem nevoie de ei, iar animalele au și mai mare nevoie de ei:
- Oamenii sunt mai dispuși să facă ceva dacă nu ceri prea mult; dacă lucrurile vin mai treptat, schimbările sunt mai ușor de făcut și mai temeinice.
- Cei care reduc pot deveni vegani în viitor. Când începi să investești în ceva, e mai ușor să faci pasul următor
- Reducționiștii, la un loc, reduc suferința mai mult
- Mai mulți reducționiști pot schimba sistemul mai mult decât o mână de vegani
De asemenea, o latură importantă discutată la workshop a fost în jurul motivelor pentru care oamenii devin sau sunt vegani. Acestea au două dimensiuni:
- Morală (pentru animale)
- Non-moral (motive de sănătate, schimbări climatice)
Concluziile la care s-au ajuns în urma discuției legate de cele două dimensiuni:
- Cu cât oamenii mănâncă mai vegan, cu atât începe să le pese mai mult de animale.
- Cu cât oamenii mănâncă mai vegan, cu atât barierele cad mai ușor și astfel compasiunea are teren fertil pentru a crește (chiar dacă motivația a fost la început strict non-morală).
- Cu cât opțiunile cresc, cu atât e mai ușor să devii mai strict.
- Orice nivel de reducere a consumului de animale sau de produse de la animale este OK.
- Orice motiv este OK (moral sau non-moral), pentru că sunt în aceeași direcție cu scopul final
Este important să ajutăm oamenii să facă primul pas, mai ales dacă observăm că încă au întrebări și griji legate de ultimul pas (cel de a deveni vegan). Să nu pornim cu o mentalitate de totul sau nimic. Veganismul nu este simplu pentru toată lumea. Primul pas e cel mai important. Convinge oamenii să nu mănânce animale o dată pe săptămână sau poate să înlocuiască la cafea laptele de la vaci cu lapte din migdale. E un angajament mic, dar cu potențial mare.
Nimeni nu te va iubi pentru că ai dreptate; nu transforma totul într-o dezbatere ci într-un dialog deschis, într-o discuție constructivă. Încearcă să informezi și speră că sămânța plantată are teren fertil. Concentrează-te pe pozitiv și, desigur, nu uita să mai uzi semințele din când în când. Nici nu ști cum vor face rod.
Să practicăm un activism sustenabil
Cum putem practica un activism sustenabil? Melanie ne-a dat următoarele sfaturi:
- Devino conștient de nevoile tale fizice, emoționale și sociale. Ai grijă de ele.
- Nu te uita la filmulețe cu animale maltratate sau ucise mai mult decât e nevoie. Vezi care ți-e limita și respect-o. Ai grijă astfel de sănătatea ta mintală.
- Nu-i obliga pe alții să se uite la filmulețe cu cruzime față de animale. E de preferat să nu-i iei prin surprindere, ci să adaugi un disclaimer cu “Urmează imagini grafice” sau “Imagini cu impact emoțional puternic”. La sfârșit, mulțumește-le că au avut curajul să se uite la imagini/video.
- Reîncarcă-ți zilnic bateriile, fă ceea ce-ți place
- Perfecționismul este un obstacol major pentru sustenabilitate
- Dezvoltă relații sănătoase cu cei din jur
- Practică recunoștința
- Spune că nu știi atunci când nu știi și arată interes să afli mai mult despre acel subiect (nu te lăsa copleșit de presiunea că ar trebui să știi absolut tot)
Ai grijă de sentimentele tale și învață când să oprești comunicarea cu cineva: dacă simți că este imposibil să aplici mesajul întreg cu interlocutorul, sau acesta nu te respectă, îți vorbește urât sau este vizibil defensiv ba chiar agresiv, taie comunicarea. Ai nevoie de energia și spațiul mental să vorbești cu persoane dispuse să te asculte sau să te respecte. Ia un timp de respiro, cu promisiunea să vă întoarceți la discuție în alt moment.
Un alt lucru menționat de Melanie cu privire la sustenabilitatea activistului este faptul că este OK și dacă nu suntem activiști 100% din timpul nostru. Este foarte important să nu ajungem la epuizare mintală sau fizică, animalele au nevoie de un activist care să-și încarce bateriile când simte nevoia și care să lupte pentru ele pentru restul vieții, nu de un activist epuizat și copleșit care se prăbușește mintal și renunță din această cauză și la activism și poate și la veganism.
Alte lecții importante
Melanie ne-a mai încurajat să fim modești, să alungăm grandiozitatea din inima noastră. Gândește-te, ai mâncat animale în viața ta? Și mai ales să nu uităm că facem greșeli, nu știm totul, avem lacune.
Uită de puritate și perfecțiune. Să nu uităm de exemplu că multe din produsele pe care le consumăm nu sunt fair trade si că sunt făcute de către oamenii care sunt exploatați. Cu toții mai avem de lucrat. Nimeni nu este perfect. Nu te alătura poliției vegane.
Fii răbdător. Lumea fiind setată în modul în care este, a fi răbdător nu înseamnă a fi complice, având în vedere că o abordare mai subtilă prin care plantezi semințe are un potențial mai mare de succes. Ai răbdare cu progresul. Sunt câteva motive pentru care lucrurile nu progresează pe cât de repede ne dorim noi:
- Cei care protestează nu sunt victimele
- Mare dependență de animale si produsele de la animale
- 95+% nu sunt “on board”
- Mișcarea vegană este relativ tânără
- Mâncarea creează dependență
- Mâncatul cărnii este o tradiție veche și, ca orice tradiție, e greu să scapi de ea peste noapte
Să avem simțul umorului (nu vrem să fim veganii ăia triști, plini de amărăciune și “extremiști”), vrem ca oamenii să își dorească să facă parte din grupul nostru care pe lângă apărătorii ai animalelor sunt și cool, amuzanți și prietenoși. Și desigur, folosește-te de mâncare, fii sănătos și nu uita să rămâi deschis la minte.
De altfel, este foarte important de reținut faptul că impactul nu este echivalent cu a spune adevărul fără rezerve și direct, asa cum este, sau a câștiga un argument. Impactul este despre cum putem face oamenii să fie deschiși cauzei noastre și mai ales să se alăture cauzei noastre.
Concluzionând, au fost 2 zile pline de învățăminte și energie pozitivă, care au fost încununate de o poză de grup, afară pe iarbă, mângâiați de razele soarelui. Vegani din multe colțuri ale Europei, adunați pe iarbă, cu speranțe noi în suflet și cu determinarea de a continua să facă o diferență în viața animalelor.