Istoria inevitabil de violentă a ouălor de curte

Să începem cu o analogie:

Într-o zi afli că lănțișorul sau ceasul tău de mână preferat, cumpărat de la un târg de vechituri acum câțiva ani, aparținea cuiva care, purtând acest obiect, a fost ucis în timp ce era jefuit. Criminalul a vândut obiectul la un amanet, de unde l-a cumpărat cineva care mai apoi ți l-a vândut ție la târgul de vechituri. Acum că știi asta, ai mai vrea să porți lănțișorul sau ceasul? Ți s-ar părea etic?

Din această perspectivă putem analiza mai bine si începem să înțelegem de ce nu există un ou „etic” și de ce să mănânci ouă de la cele mai „fericite” găini de curte este o alegere irevocabil cufundată în violență și exploatare.

Domesticirea – primul stadiu al violenței

Domesticirea umană a găinilor este unul din cele mai violente capitole în toată istoria noastră a abuzului de animale. Găinile din ziua de azi sunt descendenții Red Jungle Fowl din Asia, unde perechea lor sălbatică încă trăiește liberă. Inițial capturate și înmulțite ca populații captive pentru divertismentul sadic al oamenilor cunoscută sub forma de „cockfighting” („luptă de cocoși”),  găinile au început mai târziu sa fie păstrate pentru consumul cărnii și al ouălor.

În cartea „Prisoned Chickens, Poisoned Eggs” (Găini otrăvite, ouă otrăvite), doctoranda Karen Davis  precizează, „Se poate că luptele de cocoși au precedat și au dus la folosirea găinilor pentru mâncare, păsările femele de joc fiind percepute ca o sursă de carne și ouă. Oamenii s-ar putea să fi descoperit că, furându-le din cuib ouăle pe care nu au vrut să le eclozeze sau pe care au vrut să le mănânce, au putut determina găina sa facă ouă care să compenseze și să continue să facă ouă o perioadă prelungită.

Înmulțirea găinilor ca să încurajeze ouarea ar fi început acum cinci sau poate chiar zece mii de ani. Intervenția umană este neîndoielnică. Ouarea ca activitate independentă detașată de darea de viață nu este un fenomen natural la păsări. Cum precizeaza și „The Chicken Book” („Cartea Găinilor”),  ”Distincția principală dintre găinile domestice și cele sălbatice constă în faptul că găinile sălbatice (ca toate păsările sălbatice) nu fac surplus de ouă. De obicei, ele se ouă doar primăvara când sunt pregătite să crească puii. (Smith și Daniel, 33)”

După secole de înmulțire selectivă, oamenii au transformat găinile în păsări care nu mai fac între 12 și 20 de ouă pe an așa cum făceau în sălbăticie (se ouau doar o data sau de două ori pe an), ci între 250 si 350 de ouă anual astfel încât să împlinească cererile oamenilor.

Manipularea genetică a sistemelor reproductive ale acestor păsări astfel incât să le oblige să supraproducă ouă înseamnă că până și cele mai „fericite” găini îndură o serie de boli reproductive care în final omoară multe dintre ele mai devreme decât ar fi natural. Aceste boli includ osteoporoză debilitantă, tumori ale oviductului, peritonită, blocarea ouălor (ouăle mari se blochează și sunt scoase încet și dureros) și prolaps uterin, o condiție în care partea inferioară a oviductului nu se mai retrage în corp după ouare. Precum blocarea ouălor, prolapsul rezultă din cauza faptului că păsările mici au fost modificate genetic să facă un număr nenatural de ouă nenatural de mari.

În ciuda tonelor de boli reproductive care în mod obișnuit afectează până și cele mai pure rase „moștenite”: consumul ouălor de la „găinile de curte”, a căror rate anormale de ouare (comparativ cu o dată sau de două ori pe an cu scopul de a se înmulți) sunt rezultatul direct al unei istorii lungi de violență.  Acest fapt nu elimină nedreptatea inițială, ci mai degrabă profită de pe urma ei. Consumul ouălor de la „găini fericite” nu este așadar o restricționare, ci mai degrabă o aprobare a istoriei pline de exploatare și a mentalității violent de privilegiate care a adus aceste animale aici, iar asta le-a făcut să producă ouă pe tot parcursul anului.

Fructul Copacului Otrăvitor

Există un termen pentru acest fel de abuz: în termeni legali, conceptul este cunoscut ca „Fructul Copacului Otrăvitor”. Avocat și scriitor, Sherry Colb spune:  „Lăsați-mă să elaborez conceptul legal de Fruct al Copacului Otrăvitor. Dacă cineva a comis o injustiție în obținerea unui produs… este greșit să folosești și să te bucuri de „avantajele” acelui produs la fel cum a fost greșit să se comită nedreptatea în urma căreia a rezultat dobândirea produsului. Cu alte cuvinte, o persoană devine complice în infracțiunea inițială prin luarea fructelor acelei infracțiuni si utilizarea lor ca o sursă de plăcere…”

În contextul Fructului Copacului Otrăvitor, există două feluri diferite de daune asociate cu beneficiile de pe urma infracțiunii. În primul rând, o persoană răsplătește comiterea nedreptății prin utilizarea fructelor nedreptății  în maniera contemplată de răufăcătorul inițial.” În acest caz, găinile au fost domesticite pentru exploatare, divertisment (lupte de cocoși) și pentru carnea si ouăle lor. Consumul acestor ouă susține injustiția inițială comisă împotriva lor.

„A doua daună este cea a complicității morale… posesia bunurilor obținute nedrept transformă un om într-un accesoriu a abaterii care a avut loc inițial.  Din acest motiv, se poate să eviți să porți o bijuterie care a fost luată de la un cadavru, chiar dacă purtarea acesteia nu va avea niciun efect asupra persoanei care a furat-o.” Așadar, ești conștient că cineva a fost rănit inteționat și tratat incorect în scopul de a aduce acest obiect la tine. Este produsul actului imoral care a căutat să cauzeze rău intenționat. De ce ai dori sa beneficiezi în urma unui astfel de act?

Acea nedreptate inițială – domesticarea găinilor cu scopul de a le exploata în mod violent – este în mod inevitabil copacul din care mărul otrăvit –în acest caz oul- este cules fără echivoc. Să alegi să consumi aceste produse  (care nu ne sunt necesare) a unei lungi istorii de exploatare sistematică și subjugare reproductivă înseamnă să alegi să susții exploatarea și abuzul. Putem vedea clar răutatea când „copacul otrăvitor” este un om victimizat, dar în cazul găinilor, abilitatea noastră de a vedea dauna este întunecată de opinia adânc înrădăcinată că trupurile animalelor și produsele reproductive nu le aparțin.

Așa cum a observat Dr. Will Tuttle: „Susținerea ideii că deținerea unei alte vietăți este în sine un act de violență, iar violența noastră exterioară îndreptată către animalele non-umane, care este distrugătoare pentru noi toți, izvorăște din această idee. Idealul vegan de compasiune pentru toate formele de viață are ca nucleu această idee: că noi nu deținem pe alții. Putem fi gardieni, companioni, prieteni, protectori, admiratori și adoratori ai lor, iar asta ne ajută pe noi mai mult decât v-ați putea imagina. Schimbul de la „stăpân” la „îngrijitor” eliberează atât deținătorul, cât și deținuții, stabilind bazele păcii, libertății și justiției. Cu toții suntem răniți de mentalitatea mandată a proprietății care reduce ființele la simple comodități, fie pentru mâncare, îmbrăcăminte, divertisment sau multe alte întrebuințări. Este cu ­mult trecut de timpul ca noi să ne trezim din transa culturală de deținere a altor ființe.”

Este important de observat că analogia „Fructul Copacului Otrăvit” reprezintă doar una din multiplele daune care sunt cauzate și/sau perpetuate prin consumul ouălor de la găinile de curte.

 Mai multe informații problema etică a creșterii găinilor la curte, aici

Tradus de Ioana Balan

Sursa: https://freefromharm.org/animal-products-and-ethics/backyard-eggs/

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *