Beneficiile alimentației vegane cu Dr. Liviu Deacu (Partea I)

Dr. Liviu Deacu

Liviu Deacu – Medic specialist Medicină Internă, Nutriționist-Dietetician

Dr. Liviu Deacu profesează în Cluj-Napoca și are în spate ani de experiență în profesia medicală. A absolvit facultatea de medicină dar și cea de nutriție, după care a profesat ca medic în Germania unde și-a extins cunoștințele. A studiat și medicina sportivă, fiziologia sportului, ceea ce l-a încurajat să se lanseze în sportul nutrițional (utilizarea sportului pe bază științifică în tratamentul bolilor metabolice). Are la bază și informatica, iar ca hobby-uri este interesat de paleoantropologie și practică tenis și windsurfing.
Îi mulțumim că și-a răpit din timp pentru a ne oferi acest interviu amplu.

Notă:
Dr. Liviu Deacu preferă folosirea termenului „vegetarian“ în loc de „vegan“, deoarece la origine, cuvântul vegetarian înseamnă vegan (o alimentație care exclude orice fel de produse provenite de la animale).
Astfel, în acest interviu trebuie să se înțeleagă vegetarian = vegan. Când ne referim la o alimentație care conține ouă și lapte vom folosi formularea „ovo-lacto-vegetarian“.

Vegan în România: Vă mulțumim că ați acceptat acest interviu. Ne puteți spune câte ceva despre dvs. și despre cum ați descoperit veganismul?

Dr. Liviu Deacu: La ora actuală am 50 de ani, însă până la 30 de ani am fost un carnivor înrăit. După vârsta de 30 de ani, am avut primul contact cu vegetarianismul când am ajuns în Germania și am văzut că acolo există deschidere spre așa ceva. Aveam și o prietenă lacto-vegetariană care mi-a arătat că mâncărurile fără carne pot fi la fel de gustoase. Acela a fost momentul, la 30 de ani, când am redus carnea și am devenit flexitarian (consum de carne lunar). În decurs de 5 ani am continuat să reduc carnea, după care pe la 35-40 de ani, am redus-o la zero.
La 40 de ani am scos din alimentație lactatele și ouăle, motivul fiind cumulul de cunoștințe profesionale. Deja se strânseseră destule dovezi științifice în favoarea vegetarianismului și îmi câștigase încrederea totală. Prin urmare am ajuns la a consuma o alimentație bazată pe plante pe criteriul nutrițional. Recunosc că nu a fost pe criteriul etic, față de animale, însă mă bucur enorm și pentru impactul asupra acestui aspect, alături de salvarea planetei și a resurselor de pe planetă.

ViR: Care considerați că sunt cele mai mari beneficii ale unui regim alimentar vegan asupra organismului?

Dr. Liviu Deacu: Sunt foarte multe beneficii și îmi este greu să le selectez pe cele mai importante, dar merită menționate următoarele:

1. Alimentele vegetale sunt diluate caloric, fapt care contracarează boli precum obezitatea. Într-un studiu pe zeci de mii de persoane s-a constatat că inclusiv grupul de lacto-vegetarieni cu alimentație spontană (care nu țin dietă și nu se forțează să mănânce mai puțin) consumau în medie cu 373 kcal mai puțin, adică cu 17% mai puțin decât media ingestiei de calorii pentru cele două sexe.
2. Majoritatea plantelor nu conțin grăsimi dăunătoare. Produsele animale sunt compuse din grăsimi și proteine, pe când plantele predominant din carbohidrați.
   Problema produselor animale nu e datorată doar aportului mare de grăsimi (de 3-4 ori mai mare decât din plante), ci și faptului că aceste grăsimi animale sunt dăunătoare. Mai precis, sunt dăunătoare grăsimile aterogene cum ar fi colesterolul, grăsimile „trans“, grăsimile care induc obezitate, cum sunt grăsimile saturate și grăsimile omega 6 în varianta cu lanț lung care sunt extrem de inflamatorii.
3. Microbiota intestinală, adică flora microbiană din intestine, în special din intestinul gros, are de câștigat pe o dietă bazată pe plante. Atunci când ne hrănim, practic, hrănim două ființe: macroființa/macroorganismul și microbiota intestinală. Cum hrănim acei microbi? Din caloriile pe care nu le digerăm, care devin hrană pentru acei microbi din intestin.
   Microbii respectivi devin adevărate uzine care fabrică mii de substanțe benefice organismului. Plantele sunt cunoscute pentru faptul că lasă cantitativ mai multe reziduuri pentru microbi. Dar și calitativ, microbii din speciile benefice sunt cei care se hrănesc cu reziduurile din plante, în schimb microbii din speciile dăunătoare sunt cei care se înmulțesc pe produse animale.
4. Epigenetica. La început, a explodat o ramură a geneticii numită nutrigenetica, adică s-au descoperit acele gene cu implicații în metabolisme, cu implicații în nutriție. Aceasta a dus la dezvoltarea a ceea ce se numește în mod foarte justificat alimentație personalizată și doar pe baza nutrigeneticii putem vorbi de o adevărată alimentație personalizată.
   Dincolo de nutrigenetică, a apărut acum o subramură a geneticii care se numește epigenetică sau nutrigenomică. Această ramură susține că nu este atât de important ce gene ai moștenit și pe care nu le mai poți schimba, ci mai important este faptul că genele au în jurul lor un soi de robinete pe care poți să le închizi sau să le deschizi.
   În ultimii ani s-a constatat că stilul de viață și mai ales alimentația modifică într-un timp mai îndelungat poziția acestor robinete. Cu alte cuvinte, alimentația modifică expresia genetică, iar acest lucru are importanță mai mare decât genele fixe pe care nu le poți schimba.
   Alimentația vegetariană se prezintă aici cu avantaje foarte clare, fiindcă o alimentație vegetariană activează genele favorabile sănătății, inclusiv pentru scăderea în greutate, iar efectul este pe termen lung.
   La fel ca la flora microbiană, trebuie știut că efectul benefic al plantelor de a ajuta în slăbire este pe termen lung. Revenind la microbiota intestinală, efectul indus de floră apare cu o latență de săptămâni până la luni, iar efectul epigenetic apare cu o latență de luni până la ani de zile. De aceea flora microbiană intestinală și epigenetica sunt motivele principale pentru care pe termen lung alimentația vegetariană câștigă detașat în raport cu cea animală.
   Din perspectiva florei microbiene intestinale și a epigeneticii, alimentația animală îngrașă pe termen lung, în timp ce alimentația vegetariană strictă continuă să conducă la slăbire.
5. Consumul de alimente provenite din animale tocește sensibilitatea creierului la bucurii și plăceri. Această manifestare se datorează în primul rând grăsimilor – produsele de origine animală au întotdeauna cantități mari de grăsimi. Grăsimea produce dependență în creier în mod similar altor agenți care produc dependența (de exemplu țigările, alcoolul, drogurile).
   În al doilea rând, alimentele dense caloric produc și ele dependență.
   În al treilea rând, aceste alimente se pretează mai mult la adăugare de sare, cele mai sărate fiind lactatele.
   În al patrulea rând, vom menționa cazeina regăsită în produsele lactate – care conduce la dependență în creier similară opiului – cazeina prin digestie dă naștere unor substanțe asemănătoare opiului care se numesc cazomorfine. Cu cât consumi mai multe brânzeturi, cu atât ești mai dependent de ele.
   La fel este și cu produsele dense caloric. Tocindu-ne simțurile, ele ne aruncă într-o categorie de dependență produsele animale și continuăm să fim dependenți.
6. Toxicologia și bolile infecțioase. De regulă, produsele de origine animală sunt în medie de cel puțin 30 de ori mai concentrate în poluanți, datorita fenomenului de biomagnificare. Cu cât urci mai sus pe piramida trofică, poluanții vor fi cu atât mai concentrați în aliment. De exemplu, pentru animale terestre, în medie, avem poluanți de 30 de ori mai concentrați decât în plante. În carnea de somon și ton se concentrează cele mai multe trepte ale lanțului trofic și la fiecare treaptă înmulțești cu 30 concentrația poluanților, ceea ce e tragic.
   Produsele de origine animală amplifică greșeala carbohidraților răi. Dacă, spre exemplu, consumăm doar cartofi, este mai sănătos decât să consumăm jumătate de cantitate cartofi și jumătate carne, fiindcă partea aceea de carne înrăutățește foarte mult utilizarea glucozei din cartofi. Carnea împiedică pătrunderea celulară a glucozei și crește rezistența la insulină. Curbele glicemice sunt mult mai rele dacă asociezi grăsimi și proteine animale la o masă cu carbohidrați greșiți. Aceste dereglări ale metabolismului carbohidraților, ale curbelor glicemice, sunt mult amplificate de către consumul de produse de origine animală.

Fenomenul de biomagnificare

ViR: Ați precizat că produsele de origine animală sunt mai dense caloric, dar din punct de vedere nutritiv, au aceeași calitate nutritivă precum plantele? Multă lume presupune că avem nevoie de nutrienți din carne.

Dr. Liviu Deacu: Densitatea nutrițională este antonimul și inversul densității calorice. Există o scară pe nume ANDI (Aggregate Nutritional Density Index) care reflectă nutrienții valoroși pentru sănătate, evaluând densitatea calorică pe o scară de la 0 la 1000. Scara din păcate încă nu este oficială; nu a fost unanim acceptată. Însă, unii nutriționiști o iau în considerare.
Plantele câștigă detașat și în rândul lor e de menționat că verdețurile cu frunza verde închis sunt cel mai sus situate, undeva între 900 și 1000. Câștigător absolut este varza kale care trasează limita de sus, cea mai favorabilă ca densitate nutrițională. Atunci să nu uităm că avem o polaritate – densitatea nutrițională la un pol este bună, iar densitatea calorică la celălalt pol este rea.

ViR: Consumul de carne sau de produse animale, în general, poate să îngreuneze digestia, deci să scadă aportul de energie?

Dr. Liviu Deacu: Absolut. Necesită o redistribuire a sângelui. Digestia grăsimilor și proteinelor care caracterizează produsele animale, generic deja, este mult îngreunată. Evacuarea gastrică este întârziată – stagnarea în tubul digestiv este prelungită, conferind această falsă senzație de sațietate – nu este o sațietate autentică, ci doar de la plenitudinea de la nivelul abdomenului.

Orice specie de mamifer se caracterizează prin faptul că mama trebuie să alimenteze sugarul cu lapte, până la înțărcare. Încercați să îmi numiți o singură specie de mamifer la care puiul mai primește lapte dincolo de vârsta înțărcării.
Este foarte evident că natura a făcut în așa fel încât laptele matern și acela al speciei tale – nu din alte specii – să fie necesar până la vârsta înțărcării. Dincolo de vârsta înțărcării, să fie foarte clar acest lucru, nu există nicio necesitate de niciun fel de lapte animal, nici măcar din specia proprie.

ViR: Cât este de necesar laptele de vacă sau de alte mamifere pentru copii și adulți?

Dr. Liviu Deacu: Orice specie de mamifer se caracterizează prin faptul că mama trebuie să alimenteze sugarul cu lapte, până la înțărcare. Încercați să îmi numiți o singură specie de mamifer la care puiul mai primește lapte dincolo de vârsta înțărcării. Nu cred că o să găsiți. Este foarte evident că natura a făcut în așa fel încât laptele matern și acela al speciei tale – nu din alte specii – este necesar până la vârsta înțărcării. Dincolo de vârsta înțărcării, să fie foarte clar acest lucru, nu există nicio necesitate de niciun fel de lapte animal, nici măcar din specia proprie.

ViR: Deci copiii pot să fie vegani de la o vârstă fragedă, și după înțărcare?

Dr. Liviu Deacu: Nu se pune problema dacă pot fi, ci pentru cea mai bună sănătate, așa trebuie să fie. [Pentru informații detaliate despre creșterea copiilor pe o alimentație vegană, vă rugăm să vă adresați unui medic nutriționist specializat pe alimentație vegană]

ViR: Poate oricine să fie vegan? Există vreun risc asociat cu acest mod de a ne alimenta?

Dr. Liviu Deacu: Alimentația speciei umane, dovedită a fi peste 98% în gramaj, din plante, respectiv peste 96% exprimată în calorii, din plante, această alimentație susține cel mai bine toate funcțiile benefice ale organismului și previne toate bolile dependente nutrițional. Din acest motiv este absurd să te gândești că o asemenea alimentație ar putea să aibă efect advers.

ViR:  Dar cei care lucrează în medii solicitante din punct de vedere fizic: muncitori pe șantier, pompieri, fermieri, sportivi – mulți dintre ei argumentează că au nevoie de carne pentru energie. Cum ar putea suplini acea nevoie, dacă într-adevăr este reală?

Dr. Liviu Deacu: Bineînțeles că nu este reală. Aici împărțim discuția pe aspectul proteinelor și pe aspectul energiei, adică randamentul de producere a energiei celulare.
La proteine e o discuție complicată. Am susținut la simpozionul de anul trecut [n.r. Conferința Națională „Nutriția – Medicina viitorului” la Cluj] o prezentare foarte amănunțită de 45 de minute în care am arătat că proteinele din plante nu sunt nici pe departe insuficiente, ba chiar am putut să demonstrez cât se poate de clar că atâta timp cât atingi necesarul caloric din plante, este imposibil să nu îți aduci întreaga cantitate necesară de proteine, inclusiv cu toți aminoacizii esențiali.
Prin urmare, nici dacă ți-ai propune să creezi un deficit proteic din plante, atâta timp cât atingi necesarul caloric, nu vei avea un deficit de proteine.
Conform a ceea ce am spus despre distribuția calorică, trebuie să mănânci cantități mai mari de plante. Dacă cel care a mâncat produse animale trece brusc pe vegetarianism și uită să ajusteze cantitatea de plante consumată ca să ajungă la același plafon caloric, atunci este limpede că riscă să ajungă la deficit nutrițional dar asta din cauză că persoana cu pricina nu și-a atins necesarul energetic (caloric).
Al doilea aspect e cel energetic. Produsele animale inhibă cam cu până la 10% producerea de energie celulară. Acestea deranjează la pătrunderea glucozei în celulă și mai ales la pătrunderea glucozei din citoplasmă în mitocondrie.
Dar dacă dorim în mod țintit plante care susțin energetic – deci nu numai să alegem alimentația vegetariană care din start crește cam cu 10% producerea de energie celulară – pentru aceste persoane cu activități fizice epuizante vom alege fructe oleaginoase. Ele sunt tipice, conținând un pachet de fitonutrienți care introduc foarte bine caloriile în mitocondrii la ardere și sunt energizante (oleaginoasele). În al doilea rând, verdețurile cu frunza verde închis și sucul de sfeclă sunt printre energizantele cele mai eficiente cu condiția ca, după consumul acestora, să nu consumăm produse animale, timp de 4-5 ore. Crește cu 20% randamentul de producere a energiei.

ViR: Ați avut pacienți care și-au îmbunătățit anumite condiții medicale trecând la o alimentație integral vegetariană?
Dr. Liviu Deacu: În primul rând, cel mai brutal se observă la nivel de obezitate. Succesul în tratamentul obezității este colosal.
În al doilea rând, aș putea menționa îmbunătățirile la nivelul tensiunii arteriale, care este extrem de dependentă și de obezitate dar și direct de alimentație.
Ficatul gras, grăsimile crescute în sânge, care sunt cauza arteriosclerozei; bolile colonului, ale stomacului și a duodenului, dispepsiile, gastrita și ulcerul – la toate aceste boli se observă foarte clar că intervenția nutrițională de a trece pe o dietă bazată pe plante aduce rezultate în decurs de săptămâni.
Starea psihică, nivelul de energie – și acolo se observă întotdeauna rezultatele bune, dar e mai greu de cuantificat exact și de dovedit.
Însă cel mai important, încă o dată, la obezitate sunt hipertensiunea, grăsimile rele în sânge (dislipidemia), bolile de colon și steatoza (ficat gras) și, atenție, insulino-rezistența și diabetul de tip II – am obținut rezultate foarte bune în tratarea lor. Efecte benefice masive se mai constată și în cazul următoarelor suferințe: psoriazis, boală dermatologică, migrene, dureri premenstruale, constipație – sunt toate condiții îmbunătățite prin alimentație.

Pentru partea a doua a interviului cu Dr. Liviu Deacu, în care discutăm despre recomandările dumnealui pentru o alimentație vegană optimă, accesați acest link.