Întrebări frecvente

Din plante, în special leguminoase, ciuperci, oleaginoase și semințe.

Cei ce își fac griji de un posibil deficit de proteine într-o alimentație vegană trebuie să știe că:

– Necesarul zilnic de proteine e de numai 10-15% din totalul de kilocalorii (restul de Kcal e recomandat să se obțină 65-70% din carbohidrați integrali, 15-20% din lipide);
– Toate legumele și fructele conțin proteine; unele conțin proteină în formă completă (de ex. soia, quinoa, hrișca, semințele de cânepă), altele nu;
– Studiile de specialitate arată că un vegan nu dezvoltă carențe de proteină dacă include zilnic în alimentație legume bogate în proteine, într-un număr suficient de kilocalorii.

Nu e necesar să consumăm proteină completă la fiecare masă; în trecut se credea că fiecare masă trebuie să conțină proteină completă, însă acest mit a fost dărâmat de comunitatea științifică. ^[1][2][3]

O dietă vegană, bogată în leguminoase și cereale integrale ne va furniza necesarul de proteine.

Inclusiv sportivii de performanță își pot procura necesarul de proteine din surse 100% vegetale. Dacă ei reușesc, noi care avem un necesar de proteine mult mai mic de ce nu am reuși? ^[4][5]

Despre proteină:

Proteina este formată dintr-un lanț lung de aminoacizi. Există 9 aminoacizi esențiali care trebuie obținuți din alimentație, iar ceilalți sunt produși de corpul nostru. Atunci când consumăm proteină, aceasta este descompusă în aminoacizii individuali, care sunt absorbiți de către organism.
Carnea conține un lanț de aminoacizi similar cu al nostru. Dar acest lucru nu înseamnă că doar mâncând animale putem obține necesarul de proteine. Dacă vrei să îți dezvolți musculatura, nu înseamnă neapărat că trebuie să mănânci mușchi, așa cum nu trebuie să mănânci unghiile cuiva ca să îți crească unghiile ție. Folosind aceeași logică – faptul că trebuie să folosim ce e mai aproape de corpul nostru, ca proprietăți – am concluziona că cea mai bună sursă de proteină ar fi omul; or, noi nu suntem canibali.
Atunci când mâncăm plante, corpul ia aminoacizii pe care îi conțin și construiește ce are nevoie. Toate plantele au proteină, unele au mai multă decât altele și există inclusiv plante care au proteină completă (adică toți cei 9 aminoacizi esențiali); făcând anumite combinații simple de cereale și leguminoase, iarăși se obține proteină completă.

Accesează veganhealth.org, pagina dieteticianului vegan Jack Norris, pentru mai multe informații privind nutriția vegană.

[1] https://legume-in-bucatarie.blogspot.ro/2015/05/inlocuitori-vegani-pentru-orice.html
[2] http://fleursvegankitchen.com/proteinele/?lang=ro
[3] http://veganhealth.org/articles/protein
[4] http://www.veganbodybuilding.com/
[5] http://www.greatveganathletes.com/

Cu o alimentație diversificată și suplimentare adecvată, după caz, nu dezvolți niciun deficit.  Suplimentarea anumitor vitamine – pentru a avea o dietă optimă și completă – este necesară și în cazul persoanelor care consumă produse provenite de la animale.

Asociația Americană de Dietetică: „Poziția Asociației Americane de Dietetică este că dietele vegetariene bine planificate, inclusiv cele integral vegetariene sau vegane, sunt sănătoase, adecvate din punct de vedere nutritiv și chiar pot aduce beneficii sănătății prevenind și tratând anumite boli. Dietele vegetariene bine planificate sunt adecvate tuturor etapelor ciclului de viață: sarcină, lactație, pruncie, copilărie, adolescență, inclusiv atleților.” ^[1]

Asociația Britanică a Dieteticienilor: „Dietele vegetariene [și strict vegetariene] bine planificate pot fi nutritive și sănătoase. Ele sunt asociate cu un risc redus de boli cardiovasculare, tensiune arterială ridicată, diabet de tip 2, obezitate, anumite tipuri de cancer și pot reduce nivelul colesterolului. Acestea se pot datora faptului că astfel de diete conțin mai puține grăsimi saturate, mai puține calorii și mai multe fibre și fitonutrienţi/ fitochimicale (care pot avea proprietăți de apărare) decât dietele non-vegetariene.” ^[2]

Asociația Australiană a Dieteticienilor: „În ciuda restricțiilor [lipsa de produse de origine animală], cu o bună planificare este posibil să se obțină toate substanțele nutritive necesare sănătății în cadrul unei diete vegane.” ^[3]

Dieteticienii Canadei: „O dietă vegană sănătoasă aduce multe beneficii sănătății, precum o scădere a ratei obezității, a bolilor de inimă, previne tensiunea arterială ridicată, valorile ridicate ale colesterolului, diabetul de tip 2 și anumite tipuri de cancer”; „O dietă vegană sănătoasă poate asigura toate substanțele nutritive în orice stadiu al vieții, inclusiv în sarcină, lactație, cât și pentru adulți mai în vârstă.” ^[4]

Referitor la vitamina B12, aceasta este produsă de o bacterie, nu este o vitamină produsă de corpul vreunui animal. Suplimentarea cu vitamina B12 este necesară într-o dietă vegană, vegetariană, iar după vârsta de 50 de ani este necesară indiferent de dietă, precum și în cazul unor probleme de sănătate care inhibă absorbția acestei vitamine esențiale.

De asemenea, în zonele de climă temperate, cum e cazul României, pe perioada iernii e recomandată suplimentarea cu vitamina D, indiferent de dietă. Vitamina D este o vitamină produsă de piele în contact cu razele soarelui, însă din cauza expunerii limitate în perioadele reci, cu toții riscăm să devenim deficitari în această vitamină. Vitamina D3 poate fi de origine vegetală sau animală, iar vitamina D2 este mereu de origine vegetală.

Vă recomandăm pagina veganhealth.org pentru mai multe informații despre vitaminele B12 și D.
E recomandat să discutați cu un medic înainte de a lua orice fel de medicamente sau suplimente.

[1] Position of the American Dietetic Association: vegetarian diets (2009),  Format pdf, Position of the Academy of Nutrition and Dietetics: Vegetarian Diets (2016), Format pdf
[2] BDA The Association of UK Dietitians
[3] DAA Dietitians of Australia
[4] Dietitians of Canada
[5] Plant Based Diets [A Review] (Hungary, 2016)

Produsele vegane procesate pot fi uneori mai scumpe decât cele de origine animală, dar acestea nu sunt necesare și de multe ori nici nu sunt sănătoase (pateurile, salamurile, cașcavalurile vegetale sunt câteva exemple).

Laptele vegetal e mai scump decât cel de vacă din cauza cererii mai reduse, dar și din cauza faptului că de multe ori este și certificat Bio. Însă dacă îți prepari singur lactatele vegetale, te vor costa mai puțin, iar unele vor fi chiar mai ieftine decât cele de origine animală (de exemplu laptele de soia sau de ovăz).

Nu e scump să fii vegan dacă te hrănești cu alimente integrale, locale și de sezon. Câteva alimente de bază, versatile și ieftine sunt: cerealele (ovăzul, grâul, porumbul), leguminoasele (fasolea, lintea, soia, năutul, arahidele), rădăcinoasele, semințele de floarea soarelui, cartofii, merele, fructele și legumele de sezon.

Pentru a găsi produse vegane procesate, la prețuri bune, poți accesa pagina „Produse strict vegetariene” ^[1] sau grupul de Facebook „Vegan în supermarket” ^[2].

[1] https://produse-strict-vegetariene.blogspot.ro/search/label/Categorie%3A%20Lactate%20vegetale
[2] https://www.facebook.com/groups/207295416273968/

Preparatele vegane sunt delicioase și variate, iar majoritatea mâncărurilor familiare pot fi preparate în varianta vegană, astfel încât, majoritatea veganilor nu simt deloc dorința să consume produse de origine animală. Există numeroase bloguri și grupuri Facebook cu rețete vegane care vă pot inspira.

Gusturile se învață și papilele gustative se adaptează în timp.  Câți dintre noi nu am ajuns să apreciem mâncăruri sau ingrediente pe care în trecut nu le sufeream? Unii vegani observă că simt mai bine gustul fructelor și legumelor proaspete și că se bucură de o diversitate mai mare în alimentație.

Poți încerca brânzeturi vegetale precum tofu (e mai gustos dacă îl integrezi într-un preparat) sau pe bază de nuci și semințe.

În locul cărnii, încearcă rețete sățioase pe bază de ciuperci și leguminoase precum chiftele, burgeri, chili, drob, supe creme. Aceste variante sunt mai sănătoase și toate sunt gustoase în felul lor. În România există produse din soia și seitan (gluten de grâu) care se apropie de mult de gustul cărnii, dacă vei dori să le încerci.

În meniul Produse poți găsi diverse opțiuni de preparate vegetale înlocuitoare de carne, lactate și ouă.

De asemenea, merită menționat că laptele, carnea și ouăle au un conținut foarte mare de grăsimi.  Pentru început poți adăuga mai mult ulei în mâncarea vegană atunci când gătești, dar nu recomandăm aceasta ca soluție pe termen lung – excesul de grăsimi este dăunător pentru sănătate.

Dacă decizi să adopți veganismul, încearcă să apreciezi fiecare experiență nouă, să te încurajezi pentru fiecare pas pe care îl faci. Poți căuta o comunitate vegană, online sau offline, cu care să împărtășești impresiile și experiențele.
La urma urmei, niciun gust din lume nu se compară cu sentimentul pe care ți-l dă un stil de viață vegan.

Nici nu e nevoie să te rezumi la atât!

Majoritatea rețetelor pot fi „veganizate”. Poți găti rețetele preferate înlocuind carnea cu ciuperci, leguminoase (fasole, linte, năut) sau produse din seitan sau soia. Lactatele se pot înlocui cu lactate vegetale preparate în casă sau achiziționate de la supermarket, iar pentru ouă există incredibil de multe opțiuni cum ar fi omletă din tofu sau banană pasată pentru prăjituri.

Există enorm de multe alte combinații de ingrediente și condimente de explorat. Încearcă gastronomia thailandeză, indiană, mexicană, de exemplu. Vei fi plăcut surprins.

Vă recomandăm grupul Facebook „Ce mănâncă veganii” și blogurile culinare  „Fleurs Vegan Kitchen”, „Da voi ce mâncați, Alexandră”,  „La mine sub nuc”,  „VegLifestyle”.

Nu există niciun studiu recenzat de către experți care să dovedească pericolul acestei leguminoase.

Unul dintre cele mai răspândite mituri este că aceasta conține estrogeni periculoși care cauzează ginecomastie sau cancer, dar nu există nicio dovadă în acest sens. Soia este o plantă care conține fitoestrogen, la fel ca semințele de in, de susan, usturoiul, alunele și altele.

Alt mit este că soia inhibă digestia substanțelor nutritive. Este adevărat că soia, sau plantele în general, au antinutrienţi, dar atunci când le gătești, coci, fermentezi, germinezi, elimini efectul antinutrienţilor. Nu există studii științifice care să confirme că prin consumul de soia ajungem la deficiențe de minerale. ^[1][2]

În cazul unor boli sau alergii, medicii pot recomanda să nu consumi anumite alimente, dar dacă nu suferi de vreo problemă de sănătate care să îți contraindice boabele de soia, atunci le poți consuma cu încredere, dar nu în cantități excesive – nu mai mult de două-trei porții pe zi. (Sursa: Virginia Messina MPH, RD, Jack Norris, RD). De asemenea, soia se recomandă a fi consumată în stare cât mai neprocesată, sub formă de boabe, cremă tartinabilă de casă, tofu, lapte de soia, tempeh și mai puțin sub formă de granule sau alte produse procesate. ^[3]

[1] https://zenhabits.net/soy/
[2] Mituri despre soia, demontate de un medic
[3] http://www.veganhealth.org/articles/soy_wth

Vegetarianismul este un regim alimentar bazat pe plante, care poate include și lapte (lacto-vegetarianism) sau lapte și ouă (ovo-lacto-vegetarianism).

Raw veganismul este un regim alimentar bazat pe crudități și exclude orice produse animaliere.

Veganismul presupune mai mult decât a adopta un anumit regim alimentar; înseamnă a te opune tuturor formelor de exploatare a animalelor (circ, zoo, blană, piele, cosmetice testate pe animale etc.).

Termenul „veganism” a apărut în 1944, când Donald Watson a descris această mișcare de dreptate pentru animale în felul următor:

„Veganismul este un stil de viață ce caută să excludă, pe cât posibil și practicabil, toate formele de exploatare și cruzime față de animalele folosite pentru mâncare, îmbrăcăminte și oricare alt scop. Extrapolând, veganismul promovează dezvoltarea și uzul alternativelor, în beneficiul oamenilor, al animalelor și al mediului înconjurător. În ce privește regimul alimentar, termenul denotă evitarea tuturor produselor de origine animală.”

Deși nu pare evident, industria ouălor este responsabilă cu uciderea a miliarde de animale. Să le luăm pe rând.

Industria cărnii și industria ouălor folosesc hibrizi de găină diferiți (rase create de om) pentru a maximiza „producția” de carne sau de ouă. Găinile din rasele exploatate în industria cărnii cresc foarte repede și ating greutatea profitabilă la numai 2 luni de viață, sau chiar mai puțin. Găinile din rasele exploatate pentru ouă  fac de 30 de ori mai multe ouă decât găinile sălbatice, în medie 300-320 ouă pe an, față de 10 ouă cât face o găină sălbatică. Acest ritm anormal de ouare le seacă organismul de minerale și le predispune la numeroase boli ale sistemului reproducător, cum ar fi cancerele ovariene, prolapsurile sau blocarea ouălor în tractul reproductiv, care generează infecții mortale. De altfel, toate găinile salvate din industria ouălor mor în medie după numai 2 ani de viață din cauza acestor boli. Vă încurajăm să căutați pe google informații mai detaliate despre aceste rase hibride și veți vedea că într-adevăr lăcomia umană nu are limite morale!

Masculii din rasa de ouă nu pot face ouă (ouăle sunt ovulația găinii, iar masculii nu ovulează) și nici nu sunt destul de profitabili pentru a fi exploatați pentru carne. Aceștia nu au nicio valoare economică așa că sunt uciși prin sufocare sau măcinare în malaxoare, la numai o zi sau două după ce au eclozat. Femelele sunt omorâte după aproximativ doi ani sau chiar mai curând, în momentul în care producția de ouă scade prea mult în raport cu cheltuielile pentru hrana lor (durata normală de viață a unei găini e de 8 ani).

Pentru informații mai detaliate accesați pagina Despre păsări.

Noi, oamenii, la fel ca oricare alte mamifere, avem nevoie de lapte matern până la vârsta la care suntem înțărcați. Nu avem nevoie să consumăm laptele unei alte specii ca adulți. Laptele nu e nimic altceva decât un lichid concentrat în substanțe nutritive și hormoni de creștere, menit pruncilor speciei respective și nu e necesar unui adult după vârsta înțărcării, cu atât mai puțin unui adult din altă specie.

Însă motivul principal pentru care veganii nu consumă lapte e faptul că industria lactatelor e una plină de moarte și suferință.

Privitor la modul de obținere al laptelui, un mit răspândit este acela că vacile dau lapte continuu, că niciun animal nu suferă și în niciun caz nu moare pentru ca noi să obținem laptele.

Însă, ca orice mamifer, vacile trebuie să nască pentru a da lapte. Vițeii sunt luați de lângă mamele lor la scurt timp după naștere fiindcă altfel ar suge ei laptele care trebuie să ajungă pe rafturile magazinelor. Vițeii masculi sunt uciși la câteva zile sau săptămâni, pentru carne, iar femelele vor urma pașii mamelor.  Femelele, după ce ajung la maturitate, sunt inseminate (cel mai adesea artificial), fiindcă trebuie să nască viței pentru a continua mașinăria de făcut lapte. Această separare este o traumă dureroasă pentru mamă și copil, mamele continuând să plângă după vițelușul lor zile în șir.

Vacile din fermele de lapte sunt hrănite cu concentrate bogate în calorii și nespecifice speciei. Vacile sunt erbivore rumegătoare și o dietă bogată în cereale și calorii le provoacă numeroase probleme de sănătate, astfel încât multe dintre ele dezvoltă artrită și alte boli care ajung să le provoace probleme grave de mobilitate și dureri puternice.

Când vacile sunt prea epuizate din cauza acestor practici îndurate an de an, bolnave din cauza alimentației nespecifice unei rumegătoare sau când scade și producția de lapte, atunci sunt trimise la abator.

Vacile din industria laptelui sunt ucise în jurul vârstei de 5 ani, durata normală de viață fiind de 20 de ani.

Pentru informații mai detaliate accesați pagina Despre bovine.

Industria laptelui și cea a ouălor sunt strâns legate de industria cărnii; animalele „fără folos” precum vițeii masculi, găinile și vacile care nu mai generează profit ajung la abator pentru consumatorii de carne, iar puii masculi din industria ouălor sunt uciși la puțin timp după ce au eclozat.

Multe alte ramuri ale industriei zootehnice și textile sunt legate de industria cărnii: puful de gâscă și vânzarea de foie gras, lâna, blana și pielea. Cumpărând oricare dintre aceste produse, automat (ovo-lacto) vegetarienii contribuie și la omorul animalelor.

Citiți și răspunsurile noastre la întrebările 8 și 9 (De ce veganii nu consumă ouă și lapte)

Din cauza presiunii publice, în ultimii ani au apărut diverși termeni – bio, animale crescute cu acces la exterior etc. – pe care majoritatea dintre noi nu îi înțelegem, dar care ne fac să ne simțim mai bine atunci când cumpărăm produse de origine animală. Vor fi explicați pe scurt acești termeni:

Carne, ouă şi lactate bio/organice/ecologice (acești termeni sunt sinonimi)

Produsele animaliere bio provin de la animale cărora li se dă hrană ecologică și cărora nu le sunt administrate antibiotice.

Ce nu ni se spune, însă, este că aceste animale suferă mult mai mult decât animalele din fermele convenționale, deoarece li se refuză tratament medicamentos sau cu antibiotice și, de cele mai multe ori, mor în chinuri groaznice de boli care ar fi fost tratabile. Ouă bio, lapte bio, carne bio, toate acestea provin de la un animal bolnav sau chiar pe moarte.

Găini ouătoare crescute la sol şi nu în baterii (eng: cage free)

În ultimii ani s-a concluzionat că aceste ferme cage-free au o rată de mortalitate mult mai mare și canibalism ridicat. În condiții de stres, găinile se ciupesc și se atacă între ele, iar aceste ferme, cu mii de găini stresate într-o hală imensă, sunt mediul propice pentru ca aceste comportament să degenereze la canibalism.

Astfel, rata mortalităţii e mult ridicată, iar condiţiile de viaţă sunt cel puţin similare cu ale găinilor ouătoare crescute în baterii.

Animale crescute cu acces la exterior (eng: free-range)

Se utilizează aceleași practici de obținere a cărnii și a secrețiilor animalelor ca în exploatarea „clasică”. Vacile tot trebuie să nască viței pentru a da lapte, deci sunt inseminate an de an și despărțite de puii lor, porcii trebuie să îndure castrare, tăiere a cozilor, a caninilor, crestare a urechilor, puii masculi din industria ouălor sunt tot „inutili” și omorâți după ce ies din ou etc. și TOATE animalele mor prematur.

Animalele crescute la țară

Animalele de la țară sunt și ele văzute ca mărfuri și sunt ținute în viață doar atâta vreme cât generează profit, iar procedurile sunt aceleași: inseminare artificială, separarea vacii de vițel, trimiterea lor la abator.

In cazul gainilor “de la tara” ouale si carnea merg mana in mana. Clostele fac pui. Puii masculi si o parte din femele sunt ucise si consumate, celelalte fiind pastrate pentru oua. Gainile de oua sunt si ele ucise si consumate la doar cativa ani de viata, atunci cand le scade productia de oua sau in cazul in care nu sunt “closte bune”, desi durata lor de viata este de 8 ani. Asadar, dupa uciderea copiilor acestora sunt ucise si consumate si ele.

Vacile sunt inseminate cel mai adesea artificial an de an, de catre medicul veterinar. Sarcina, la fel ca la oameni, dureaza 9 luni si este la fel de grea, iar vitelul este separat de mame la o varsta frageda. Daca vitelul este mascul va fi trimis la abator, daca este femela va fi vanduta si exploatata pentru lapte, la fel ca mama ei.
Mamele vaci exploatate pentru lapte sunt si ele trimise la abator cand le scade productia de lapte si le cedeaza organismul din cauza sarcinilor repetate an de an. Asadar, atat mamele vaci cat si copii acestora sfarsesc la abator. An de an, camionul abatoarelor industrializate strabate satele pentru a prelua aceste animale.

E suficient să îi cerem unui soț abuziv să își bată nevasta mai puțin? E suficient să consumăm rar carne de câine sau de pisică? Nu e necesar să consumăm carne de niciun fel pentru a fi sănătoși. În plus, în Europa și în țara noastră avem acces la alimente de origine vegetală care ne pot furniza necesarul de substanțe nutritive pentru un regim alimentar sănătos.

Reducerea treptată a consumului de carne poate fi o abordare rezonabilă pentru cei care au nevoie de tranziție la un stil de viață vegan, dar e important să înțelegem că exploatarea animalelor e crudă și nenecesară în societatea actuală, așa că scopul final este eliminarea suferinței animalelor, nu doar reducerea ei.

Ne dorim o lume în care animalelor să li se recunoască dreptul fundamental la viață și integritate corporală. Fiecare om e, bineînțeles, liber să aleagă felul în care își dorește să facă tranziția către veganism. Dacă doriți să faceți asta peste noapte e minunat, dacă aveți nevoie de timp aveți, de asemenea, susținerea noastră. Important este să nu uităm că efortul nostru de a ne schimba stilul de viață nu se compară cu ceea ce îndură animalele.

Industria zootehnică este una dintre cauzele majore ale defrișărilor, care se fac fie pentru cultivarea cerealelor și leguminoaselor folosite în mare parte pe post de furaj, fie pentru crearea terenurilor pentru pășunat (80% din defrișările din pădurea amazoniană au fost făcute pentru a crea teren de pășunat pentru vaci ^[7]).

Industria zootehnică nu e sustenabilă; obiectiv vorbind, este o risipă de resurse, energie, apă, teren și este extrem de poluantă.

Conform tabelului de productivitate agricolă ^[1], boabele de soia produc de 5-10 ori mai multă proteină utilizabilă pe unitate de suprafață decât terenul folosit pentru pășunatul animalelor din industria laptelui și de până la 15 ori mai multă proteină utilizabilă pe unitate de suprafață decât terenul folosit pentru producția cărnii.

Comparativ cu plantarea cerealelor și leguminoaselor, sectorul de creștere a animalelor folosește mult mai multe resurse. ^[2] O treime din grânele din toată lumea sunt folosite pentru a hrăni peste 56 de miliarde de animale domestice omorâte în fiecare an.

De asemenea cultivarea plantelor este mult mai eficienta din punct de vedere nutrițional și ecologic. Pentru a obține 1 gram proteină de origine animală (din lapte, carne sau ouă) e nevoie de 5-12 grame de proteină vegetală. În acest proces se pierde de asemenea marea parte a carbohidraților pe care organismul animalelor îi utilizează pentru energie.
Astfel, pentru fiecare 100 de calorii din cereale cu care hrănim animalele obținem doar 40 calorii din lapte, 22 calori din ouă, 12 din carnea de pui, 10 din carnea de porc, și 3 din carnea de vacă.
Cerealele și leguminoasele ce hrănesc animalele ar putea fi consumate direct de către oameni într-un proces de cinci ori mai eficient.

Comisia Europeană, Organizația Națiunilor Unite (ONU), precum și numeroase alte instituții și universități celebre susțin că industria zootehnică nu e sustenabilă și are un impact negativ major asupra mediului, fiind una dintre cauzele principale ale poluării și distrugerii mediului ^[3,4,5].

[1] https://en.wikipedia.org/wiki/Edible_protein_per_unit_area_of_land
[2] http://www.foodpolitics.com/wp-content/uploads/Environmental-Impact-of-Animal-Based-Foods.docx
[3] Organizația Națiunilor Unite Studiul FAO (1), Studiul FAO (2)
[4] Comisia Europeană despre impactul consumului produselor de origine animală
[5] Universitatea din Oxford
[6] Science Direct o compilație a studiilor deja existente
[7] Deforestarea pădurii amazoniene
[8] National Geographic feeding 9 Bilion

Să nu uităm că munca în abatoare sau în fermele industriale de animale nu este nici pe departe o meserie de vis! Aceasta e printre cele mai neplăcute și periculoase meserii; accidentele grave și chiar mortale sunt des întâlnite inclusiv în România, iar muncitorii suferă de multe ori traume psihice ^[1] sau probleme de sănătate, în special respiratorii (știm cu toții cum miroase când trecem pe lângă o fermă; vă imaginați ce înseamnă să lucrezi acolo). Vezi întrebarea #16 pentru și mai multe informații.

Putem ajuta fermierii creând locuri de muncă în alte sectoare ale agriculturii și în prelucrarea materiei prime. Industriile care exploatează animalele sunt în declin în România și nu numai, în special industria lactatelor. E timpul să investim în hrană adecvată și sustenabilă.

[1] PTSD Journal, MFA

Referitor la foametea în lume, vezi #13.

În momentul de față, în lume sunt foarte multe probleme: sărăcie, sclavie, trafic de ființe umane, probleme ecologice ș.a.m.d. Ar fi minunat dacă fiecare dintre noi ar lupta pentru una dintre aceste cauze, nu? Fiecare dintre noi are timp și resurse limitate și ar trebui să își canalizeze energia spre a aduce o schimbare în bine. De-a lungul timpului, orice schimbare pozitivă a avut loc numai datorită oamenilor care au luptat pentru ceva.

Sclavia animalelor este, la ora actuală, cea mai intensă formă de opresiune și, în același timp, cel mai greu de combătut întrucât victimele – animalele – nu pot comunica pe înțelesul nostru. Cineva trebuie să ia atitudine pentru ele. Acest lucru nu înseamnă că preocuparea pentru drepturile animalelor le exclude pe celelalte.

Acolo unde sunt exploatate animalele, de obicei și muncitorii lucrează în condiții inumane. Cei care muncesc la ferme pot rămâne cu traume psihologice ^[1] și se pot îmbolnăvi de astm, bronșită, cancer, la fel și muncitorii (uneori copii) care prelucrează pielea sau blana de animale, fiind expuși la vopsele toxice, formaldehidă, arsenic ș.a. Transformarea pădurii amazoniene în terenuri pentru pășunat nu afectează doar fauna locală, ci și triburile indigene.

Dacă ne pasă de oameni ar trebui să ne pese suficient de mult încât nimeni să nu fie nevoit să se trezească în fiecare dimineață pentru a merge la abator unde să omoare și tranșeze animale pentru ca noi să le mâncăm.

Veganismul e o mișcare pentru justiție socială și este dedicată în primul rând animalelor, dar are impact pozitiv și asupra mediului înconjurător și a vieții oamenilor, care se vede pe termen lung. Bineînțeles că suntem datori să luăm în calcul toate consecințele alegerilor noastre (sclavia de pe plantațiile arborilor de cacao, din industria bumbacului, combaterea risipei ș.a.) și încurajăm un consum responsabil, local pe cât posibil și implicare civică.

[1] PTSD Journal

Dacă prin absurd lumea ar deveni vegană etic peste noapte, va exista motivație și mobilizare să se salveze toate animalele care au rămas. Dar acest lucru nu se va întâmpla peste noapte, ci încet-încet va scădea cererea și, scăzând cererea, aceste animale nu vor mai fi înmulțite forțat prin inseminare artificială, așa că populația lor se va reduce treptat. Animalele rămase vor fi redirecționate către sanctuare. În prezent există sanctuare pentru animale salvate din industrie, dovadă că omul poate trăi cu animale în jur și fără să aibă foloase de pe urma lor.

Vor dispărea ca specie?

Prin domesticire și modificare a speciilor prin înmulțire selectivă, prin înlocuirea pădurilor cu pășuni, omul a produs un dezechilibru grav în biosferă, eradicând multe specii de păsări, insecte, mamifere. Dacă nu ar exista animale domestice așa cum le știm azi, e foarte posibil ca natura să aibă o șansă de regenerare, de menținere a speciilor care încă mai există și de reducere a poluării cauzată de gaz metan și deșeuri.

Găinile al căror aparat reproducător a fost manipulat de-a lungul timpului pentru a ajunge să depună până la 320 de ouă pe an, față de 12 ouă cât ar depune în mod natural, duc o viață mai scurtă și chinuită prin pierderea de substanțe nutritive care se transferă în ou, fiind predispuse la osteoporoză și tumori. Majoritatea găinilor salvate din industria ouălor mor de cancer al aparatului reproducător sau din cauza blocării ouălor în tractul reproducător.

Vacile modificate pentru a da cât mai mult lapte, vitele și porcii crescute pentru carne, toate sunt predispuse la anumite boli ca urmare a modificărilor genetice. Viața acestor animale este un chin continuu și înmulțirea lor este o cruzime.

Se vor înmulți necontrolat și vor ocupa toată planeta?

Nu se va întâmpla acest lucru, pentru că nu le vom mai înmulți. În ferme și în gospodăriile țărănești porcii și vacile sunt inseminate artificial, cel mai adesea, nu prin cale naturală.

Oare putem să echivalăm o ființă conștientă cu o plantă și să folosim această comparație drept argument pentru uciderea a miliarde de animale și distrugerea planetei?

Intuitiv ne putem da seama de diferența dintre un câine sau un porc și peluza pe care călcăm – nu am călca niciodată peste un câine, dar nu avem probleme să călcăm pe iarbă.

Orice om care a avut vreodată un animal de companie poate garanta că animalele au personalitate proprie cu continuitate temporală (câinele tău are astăzi aceeași personalitate pe care o avea și ieri), că au capacitatea să se bucure de viață și că își doresc să trăiască.

Vom încerca să clarificăm aceste întrebări pentru cei care încă au îndoieli.

Animalele au conștiința sinelui ^[1] și sistem nervos central, ele înțeleg ce li se întâmplă, manifestă emoții, au percepție senzorială și simt durerea – exact ca noi, oamenii sau chiar mai mult decât noi.^[2] Plantele, pe de altă parte, nu au sistem nervos central și nici conștiința sinelui. Plantele au numai capacitatea de a răspunde la stimuli.

Chiar dacă știința ar dovedi că plantele simt durere, tot veganismul este o variantă mai puțin distructivă fiindcă putem reduce drastic suferința lor dacă am consuma direct plantele și nu animalele care mănâncă la rândul lor mult mai mult. Un vegan consumă un număr mai mic de plante față de cât consumă în mod direct și indirect un non-vegan. Vezi și întrebarea 13 pentru detalierea acestui subiect.

Merită menționat și că cele mai multe plante sunt consumate de om la terminarea ciclului de viață (rădăcinoase cum ar fi morcovul, crucifere precum varza) iar culesul fructelor nu afectează planta. De asemenea, prin biologia lor, fructele și unele semințe sunt adaptate a fi atrăgătoare pentru animale, deoarece prin consumul și eliminarea semințelor prin defecare animalele ajută la răspândirea semințelor oferindu-le în același timp și îngrășământ.

[1] http://fcmconference.org/img/CambridgeDeclarationOnConsciousness.pdf
[2] http://www.lovely.tips/richard-dawkins-animals-feel-intense-pain-humans/
[3] http://scienceline.ucsb.edu/getkey.php?key=3400

În primul rând, leul nu are de ales, fiindcă e carnivor. Oamenii sunt omnivori, deci pot consuma atât hrană vegetală cât și carne, iar studiile arată că ne putem procura toate substanțele nutritive printr-o alimentație integral vegetariană, sau vegană. (vezi #2)

În al doilea rând, noi, oamenii, nu luăm comportamentul altor animale drept reper pentru alegerile noastre morale. Leul nu este modelul nostru de etică și moralitate.

Leul, printre altele, își mănâncă proprii pui, iar noi nu am accepta niciodată acest lucru ca argument pentru a ne mânca copiii.

Trăim în civilizație, nu în sălbăticie. Alegerile noastre ar trebui să se bazeze pe rațiune, moralitate și logică, nu pe instinct, obișnuință sau comoditate. Avem acces la hrană vegetală și putem face alegeri morale de fiecare dată când mergem la supermarket, la restaurant sau ne gândim ce vom găti la cină.

În primul rând, contrar acestei preconcepții oamenii nu sunt în vârful piramidei trofice (un lanț nu are vârf) ^[1], ci undeva la mijloc, la fel ca porcii și sardinele, și nu suntem nici pe departe prădători în vârful ierarhiei.

Majoritatea tindem să facem comparații care ne avantajează, uitând că fiecare specie e unică și valoroasă în felul ei.  Oamenii nu pot zbura, nu pot trăi sub apă, nu pot vedea în întuneric, nu ar putea supraviețui în sălbăticia în care trăiesc majoritatea animalelor non-umane. Aceasta înseamnă că le suntem inferiori celorlalte animale?

Nu. De multe ori uităm că și noi suntem animale. Fiecare e unic în felul lui, dar cu toții simțim durere, bucurie, teamă și dorință arzătoare de a trăi; acestea nu sunt trăsături exclusive oamenilor și constituie un argument suficient de puternic pentru a acorda fiecărei ființe dreptul la demnitate.

Comparându-ne cu marile carnivore ne putem da ușor seama că nu suntem în vârful piramidei trofice, însă putem spune că suntem într-o poziție privilegiată, pentru că omenirea, ca entitate, a pus stăpânire pe această planetă.

Cum vom folosi această poziție privilegiată, cum vom folosi puterea pe care o avem asupra celorlalți locuitori ai planetei? Putem proteja sau putem distruge; ce vom alege?

[1] Poziționarea oamenilor în lanțul trofic

Nu putem compara ce am face într-o situație extremă cu alegerile noastre de zi cu zi.
Alegerile zilnice nu le facem în funcție de ce am alege într-o situație puțin probabilă.

Când vorbim despre schimbarea obiceiurilor alimentare, facem referire la persoanele care trăiesc în țări în care există acces la hrană vegetală. În cea mai mare parte a lumii moderne este posibilă această schimbare. În majoritatea satelor și orașelor din România nu se pune problema să nu putem cultiva sau procura legume, fructe, leguminoase, nuci și semințe – acestea pot furniza toate substanțele nutritive de care avem nevoie.

Într-adevăr există oameni în zone defavorizate de la care nu ne putem aștepta să devină vegani, dar aceasta nu înseamnă că este moral să ucidem animale. Toată lumea ar trebui să aibă acces la fructe și legume proaspete. Hrana sănătoasă este un drept fundamental.

Faptul că unele persoane locuiesc în zone unde hrana vegetală nu e ușor accesibilă (sau nu a fost accesibilă în trecut), nu e un motiv ca noi să le urmăm dieta.

E adevărat că strămoșii noștri au mâncat carne, dar și că au existat indivizi, grupări de oameni și societăți care au prosperat de-a lungul istoriei cu ajutorul unei diete vegetariene.

Chiar dacă am ști cu exactitate ce diete au avut strămoșii noștri pe întreg Globul de-a lungul istoriei, tot ar fi ilogic să concluzionăm că datorită faptului că unii dintre ei au mâncat carne în anumite perioade de timp, noi trebuie să continuăm obiceiul. Ei făceau multe lucruri pe care astăzi le considerăm imorale, precum deținerea sclavilor, canibalismul, sacrificiile umane, arderile pe rug etc., așadar nu sunt un exemplu de etică pentru noi. De asemenea, multe tradiții practicate în diverse colțuri ale lumii sau de anumite grupuriau fost și rămân imorale (mutilarea genitală a fetițelor, căsătoria infantilă, coridele în Spania etc.).

În prezent, avem dovezi că o alimentație vegană este adecvată și sănătoasă pentru oameni, avem acces la acest tip de alimentație, știm că industria zootehnică are un impact negativ asupra mediului înconjurător, că exploatarea animalelor duce la suferință și la moartea lor prematură, așadar este imoral să continuăm să consumăm carne și alte produse de origine animală.

Pentru a vă răspunde singuri la întrebare, întrebați-vă: dacă strămoșii noștri au avut sclavi, e moral să avem și noi?

Există culturi care fac mai multe victime în rândul animalelor (de ex. cerealele) și culturi care fac mai puține victime (legume și pomi fructiferi).

Dar cerealele sunt folosite și pentru furajare și deci, mâncând direct plante, se scade numărul de victime secundare. ^[1] O mare parte a producției globale de cereale, soia, mazăre și alte leguminoase e folosită pentru a hrăni animalele din ferme, într-un proces mult mai risipitor decât dacă am mânca noi direct aceste plante.

În afară de acestea, agricultura veganică (adică vegană și organică) vine ca soluție la agricultura clasică și a luat amploare în Statele Unite ale Americii. ^[2] Aceasta propune eliminarea fertilizatorilor de origine animală. Permacultura veganică este o altă abordare a agriculturii, o altă soluție. Permacultura presupune un mod sustenabil de folosire a resurselor, cu grijă față de ecosisteme și se poate îmbina cu succes cu agricultura veganică. ^[3]

[1] http://www.animalvisuals.org/projects/data/1mc
[2] https://www.youtube.com/user/OneDegreeOrganic/videos
[3] http://www.goveganic.net/spip.php?article68

Veganismul nu merge în contradicție cu valorile creștine. Dumnezeu nu a zis că suntem obligați să mâncăm carne. Avem libertatea de a alege dacă ucidem sau nu. De ce să cauzăm suferință și moarte animalelor?

Ce ar alege Iisus dacă ar fi în locul nostru, dacă ar trăi în secolul 21, în România? Dacă ar avea de ales în fiecare zi la cumpărături în supermarket, la restaurant sau când planifică următoarea masă?

Fiecare animal trăiește pentru el însuși și are dreptul la corpul lui și la viața lui. Scopul animalelor nu este de a ne hrăni și îmbrăca pe noi; omul a impus acest lucru. De om depinde dacă va continua în această manieră de dragul tradiției, ori va ieși din inerție, se va întreba dacă această tradiție este etică și necesară în societatea actuală și va acționa în consecință.

Multe organizații și mulți indivizi au militat și militează intensiv pentru diverse cauze sociale: abolirea sclaviei umane, abuzului sexual, combaterea corupției, a drogurilor ș.a.m.d.

Oare îi putem vedea ca fiind agresivi pentru faptul că vorbesc împotriva acestor abuzuri, ies în stradă și luptă prin toate mijloacele posibile pentru o viață mai sigură și mai demnă pentru toată lumea, fără discriminare? Cu ce sunt aceștia diferiți de activiștii care luptă pentru drepturile animalelor?

Veganismul, spre deosebire de alte mișcări de dreptate socială, este perceput ca fiind „controversat” sau „agresiv ”deoarece provoacă individul la reflecție profundă asupra propriilor valori și acțiuni și presupune nu doar sprijinul teoretic al unor noi valori, ci și schimbarea unor obiceiuri adânc înrădăcinate.

Majoritatea veganilor nu sunt agresivi, ci sunt percepuți ca fiind agresivi. Vă invităm să urmăriți acest interviu de trei minute cu Dr Steve Best.

Putem oare vorbi de alegeri personale atunci când alegerile noastre îi afectează negativ pe alții – în acest caz negând dreptul la viață și la alegere proprie a altor ființe ?

Dacă analizăm din punct de vedere etic ceea ce mâncăm, vom ajunge la concluzia că a consuma produse rezultate din suferința animalelor merge în contradicție cu valori umane pe care toți le avem și le admirăm, valori umane fundamentale precum bunătatea, corectitudinea, dreptatea, dorința de a nu face rău și de a-i proteja pe cei mai slabi.

Așa cum am discutat la punctul #2, consumul de produse provenite de la animale nu e necesar pentru sănătate și continuăm să le consumăm din obișnuintă.  Deși consumul produselor exploatării animalelor este acceptat și normalizat social, trebuie să avem curajul să luptăm împotriva normelor sociale nedrepte și să luăm partea victimelor. Din ce în ce mai mulți oameni decid să nu mai contribuie la răul nenecesar și la moartea atâtor ființe alegând să devină vegani.
Așa cum astăzi uciderea animalelor pentru a le mânca este acceptată social, în trecut, deținerea de sclavi era acceptată social. Astăzi, sclavia legală a fost abolită, și nimeni nu ar spune vreodată că a avea sclavi este o alegere personală.

De multe ori auzim vegani spunând: „Îți respect alegerea de a mânca animale”. Este totuși normalizarea exploatării o abordare etică? Putem fi neutri în situații de nedreptate?

Noi credem că putem respecta o persoană și fără a-i respecta alegerea de a face rău nenecesar și, chiar mai mult, avem datoria morală de a-i informa pe cei dragi nouă atunci când alegerile lor merg împotriva valorilor lor!

Este o întrebare foarte bună și un subiect complex. Să le luăm pe rând.

Orice formă de comerț cu animale de companie nu este nimic altceva decât o altă formă de exploatare a animalelor, mai puțin intuitivă pentru majoritatea dintre noi. Pet shopurile și crescătorii exploatează sistemul reproducător al animalelor și separă puii de mame pentru a face bani din vânzarea lor.

Mulți dintre noi nu ne gândim de unde provin aceste animale și ce se întâmplă cu familiile lor. Să trecem în revistă câteva situații:

1. Nu știm că majoritatea crescătorilor le țin în condiții mizerabile, nu le oferă tratament medicamentos și vaccinurile necesare și nu au grijă la sănătatea genetică a animalelor (mulți pui provin din părinți frați, acest lucru garantându-le un start prost în viață și un organism bolnăvicios).

2. Mulți crescători de rozătoare precum hamsteri și porcușori de guinea îi cresc atât pentru vânzarea în pet shopuri precum și pe post de hrană vie pentru posesorii de șerpi.

3. Crescătoriile de chinchilla le exploatează în primul rând pentru blană și doar secundar pentru vânzarea pe post de animale de companie.

4. Majoritatea crescătorilor livrează animalele către pet shopuri în colete poștale.

5. Multe pet shopuri refuză să ofere tratament medicamentos animalelor bolnave deoarece este mai ieftin să cumpere un alt animal decât să îl trateze, astfel că multe animale mor în magazine.

6. În pet shopuri rozătoarele și iepurii nu sunt separați pe sexe și de multe ori femelele devin gestante la vârste prea fragede, fapt care le pune viața în pericol.

Să adresăm și problema raselor de câini și pisici. Contrar opiniei populare, animalele de rasă sunt mult mai sensibile genetic decât rasele comune. Aceasta pentru că, pentru a păstra puritatea rasei, nu se aduce sânge nou în rasă și fiecare rasă suferă probleme specifice din cauza cosangvinizării și înmulțirii repetate. Multe dintre aceste rase sunt atât de bolnave și sensibile încât aducerea lor pe lume e o formă de cruzime împotriva animalelor (de ex. rasele bulldog, pug, British short hair).

Dacă ne dorim un animal de companie singura soluție etică e să îl adoptăm dintr-un adăpost. Avem datoria morală să îngrijim aceste animale abandonate care depind de noi pentru a supraviețui.

Într-o lume ideală vegană oamenii nu vor mai „deține” niciun animal pentru propriul beneficiu sau pentru propria distracție. Astăzi însă, multe animale domestice abandonate depind de noi pentru a supraviețui. Animalele crescute pe lângă om nu știu să se hrănească singure; pentru unele rase mai sensibile, climatul și agenții patogeni de afară pot fi fatali, iar mediul exterior urban sau rural înseamnă moarte sigură pentru majoritatea dintre ele (multe animale abandonate mor călcate de mașini sau de foame în zone rurale sau urbane). Animalele domesticite nu au teritoriu natural pentru că aceste specii există doar din cauza omului și s-au dezvoltat pe lângă om. De aceea e datoria noastră să le ajutăm și putem face aceasta adoptând animale.

Adevărul este că… nu contează, atâta vreme cât e dovedit științific că putem trăi sănătos pe o alimentație exclusiv vegetală și știm că e imoral să facem rău nenecesar. Tot ce contează e să facem alegeri conștiente și etice.

Orice om care își dorește să fie integru ar trebui să își pună întrebări legate de victimele alegerilor sale și să încerce să își minimizeze impactul negativ. Consumul de produse de origine animală cauzează moarte și suferință și nu poate fi justificat din punct de vedere moral sau nutrițional. Urmărește și acest videoclip de două minute, de la CrashCourse, despre considerațiile morale privind animalele non-umane.

De multe ori, veganii primesc acuzații cum că s-ar crede mai buni și mai presus decât ceilalți. În realitate, veganismul este exact opusul acestui lucru; este un mod de viață care nu desconsideră animalele non-umane și care respectă dreptul la viață al tuturor ființelor simțitoare. Veganismul este un mod de viață care respectă viața, nu unul care se crede mai presus de toate.

Și totuși, sunt veganii oameni mai buni?
În primul rând, veganismul merge în concordanță cu valorile pe care cei mai mulți dintre noi le avem: dorința de a nu face rău nenecesar și de a ne trăi viața cu demnitate și bunătate.
În al doilea rând, majoritatea oamenilor nu știu că o alimentație vegană este optimă pentru sănătate și nu au modele care să îi inspire spre a adopta acest mod de viață.
Veganii sunt persoane care au informațiile necesare și care au integrat aceste informații în viața lor. Deci am putea spune că fiecare vegan, luat individual, este o persoană mai bună decât a fost înainte de a deveni vegan.

Ne dorim ca accesarea acestor informații să îi determine pe cât mai mulți să ia decizia etică, morală și logică de a deveni vegani.