Zootehnie – despre bovine

Shelby își trăiește fericită viața la sanctuarul pentru animale Animal Place - Foto Marji Beach
Shelby își trăiește fericită viața la sanctuarul pentru animale Animal Place - Foto Marji Beach

Despre bovine

Bovinele (numite și taurine) sunt uneori descrise ca fiind animale docile, lente sau plictisitoare, ceea ce e foarte departe de adevăr! În realitate, ele sunt ființe cu o viață socială foarte bogată, legând prietenii pe viață, dar și dezvoltând ranchiuni pe viață față de alte animale sau oameni. Deci, atenție, nu le supărați, pentru că vă vor ține minte! 🙂

Aceste animale sunt inteligente si pot învăța să navigheze labirinturi. Ele prezintă o activitate neurologică de tip „evrika!” în momentul imediat următor descoperirii soluției labirintului.

Taurinele sunt rumegătoare și prezintă cinci stomacuri! Cele cinci stomacuri le ajută să digere fibre pe care altfel nu le-ar putea digera!
Există deja numeroase informații despre aceste animale frumoase, blânde și inteligente pe care puțini le cunoaștem sau înțelegem cu adevărat.

Pe de altă parte, suntem inundați cu anunțuri care ne spun că laptele este o sursă sănătoasă de calciu și de nutrienți, de multe ori laptele fiind folosit ca sinonim pentru calciu. Reclamele și panourile descriu vacile „de lapte” ca fiind fericite, păscând pe pășuni verzi și dând lapte non-stop, fără niciun fel de intervenție din partea fermierilor.

Adevărul si cruzimea din spatele unui pahar de lapte poate însă surprinde, iar faptul că există surse de calciu la fel de bune și chiar mai adecvate pentru oameni decât laptele matern al vacilor este puțin cunoscut.

Prin acest articol vom încerca să clarificăm câteva lucruri, cu accent pe situația și abordarea fermelor și gospodăriilor din țara noastră.

Fiziologia bovinelor și obținerea laptelui de vacă

Am dori să începem prin a clarifica ceea ce mulți dintre noi nu cunoaștem sau nu realizăm: pentru a da lapte, vacile trebuie întâi să nască pui vii.

Ca toate mamiferele (inclusiv oamenii, câinii, pisicile), pentru a produce lapte matern, vacile trebuie întâi să nască. După naștere, glandele mamare încep să secrete lapte, cu scopul de a hrăni puii până la vârsta înțărcării, când aceștia pot începe să consume hrană solidă.

Sarcina durează 9 luni, la fel ca la oameni, și este la fel de grea. [14,17]

Date fiind aceste lucruri, întreaga exploatare a vacilor pentru lapte presupune exploatarea sistemului reproducător feminin, iar ciclul de viață al animalelor în ferme și dinamica fermelor de lapte se bazează integral pe ciclul reproductiv al vacilor și urmărește maximizarea profitului.

Infografic despre lapte. Surse foto: Jo-Anne McArthur / We Animals; Peter Mazurek
Infografic despre lapte. Surse foto: Jo-Anne McArthur / We Animals; Peter Mazurek

Exploatarea în ferme zootehnice mici, medii și mari

În cazul bovinelor, exploatarea acestora în ferme poate lua mai multe forme: exploatarea pentru lapte, exploatarea pentru carne sau exploatarea mixtă pentru lapte și carne. În funcție de direcția aleasă, fermierii vor selecta anumite rase (hibrizi) obținute prin modificare genetică sau prin selecție artificială, astfel încât aceste animale să maximizeze profitul, adică să maximizeze cantitatea de lapte secretată sau masă musculară dezvoltată [1].

Toată existența acestor indivizi și întreaga lor viață este decisă dinainte de a se naște; sunt considerați simple mașinării și sunt tratați ca atare, în funcție strict de felul în care corpurile și secrețiile lor pot genera venit financiar, adică, după cum spune industria, în funcție de felul în care pot fi „valorificați”.
Tot în funcție de specificul fermei și de sex, viața animalelor va arăta într-un mod sau altul, așa cum vom încerca să descriem în cele ce urmează.

În exploatarea bovinelor, acestea sunt împărțite în ferme în următoarele categorii:

    • Vaci de lapte – vaci care au născut deja, care la rândul lor pot fi împărțite în vaci aflate în lactație sau în repaus mamar;
    • Viței în vârstă de 0-3 luni și de 3-6 luni – viței de diverse vârste ce vor fi exploatați pentru lapte și/sau carne în funcție de sex și de capacitatea reproductivă;
    • Tineret femel în vârstă de 6-12 luni și în vârstă de 12-18 luni – femele tinere ce vor fi exploatate pentru laptele lor, care nu au fost încă inseminate;
    • Tineret femel montat în vârstă de 18-21 luni – vaci care au fost inseminate pentru prima dată;
    • Juninci – vaci tinere între 1 și 2 ani care încă nu au născut;
    • Tineret mascul la îngrășat, de diferite vârste – vițeii masculi născuți de vacile de lapte care sunt îngrășați o perioadă de timp (în funcție de tipul de carne dorit) înainte de a fi trimiși la abator;
    • Vaci reformate – vaci de lapte ce nu mai sunt considerate profitabile, cu probleme la nivelul aparatului reproducător, bolnave, accidentate sau care nu mai dau suficient lapte care să maximizeze profitul. Acestea sunt trimise la abator sau la „recondiționat”;
    • Vaci la recondiționat – vaci reformate care sunt puse la îngrășat pentru a fi mai apoi trimise la abator și ucise pentru carnea lor. [11]

Industria laptelui în ferme zootehnice mici, medii și mari din România

Deoarece subiectul este vast, vom detalia pe scurt în acest capitol practicile standard, urmând să intrăm în mai multe detalii în capitolele următoare.

Femelele exploatate pentru lapte

Pe parcursul vieții lor scurte, femelele vor fi supuse unor cicluri repetate de inseminare artificială, nașteri și exploatare pentru lapte.

Vacile „de lapte” sunt inseminate la fiecare 13 luni, cel mai adesea artificial. Dând naștere unui vițel aproape în fiecare an, corpurile lor se epuizează după numai 3-5 ani, moment în care sunt considerate „uzate” sau „îmbătrânite” (numite de industrie „reformate” sau „pensionare”) și ucise pentru carnea lor.
Vacile pot trăi până la vârsta de 20 de ani, însă în ferme și gospodării, acestea sunt ucise în cazul cel mai bun la vârsta de 5-7 ani, când nu mai sunt considerate profitabile. Aceste vaci „neproductive” sunt ucise pentru carne, uneori după un proces de îngrășare numit „recondiționare”. Multe dintre aceste vaci aflate la „recondiționare” sunt inseminate din nou cu material seminal de la rase exploatate pentru carne, astfel încât atât mama, cât și vițelul, să poată fi vânduți pentru carne, proces prin care se maximizează profitul.

Vițeii

În fermele mici, mijlocii și mari, vițeii masculi sunt separați de mamele lor imediat după naștere, iar cea mai mare parte (97%) a vițelușelor femele petrec mai puțin de 24 de ore cu propria lor mamă. Pentru fermieri, vițeii lăsați cu mama înseamnă bani pierduți, deci aceștia vor fi separați la scurt timp după naștere și, de multe ori, nu vor avea șansa să guste laptele mamelor lor.
Acest prim lapte, numit colostru, secretat imediat după naștere, conține o cantitate mare de anticorpi necesari vițeilor nou-născuți și este vital pentru supraviețuirea lor. Cu toate acestea, în fermele industriale, nu toți vițeii îl vor primi.

Ciclul de inseminări și nașteri repetate produce un surplus de viței masculi (ce nu pot fi exploatați pentru lapte), iar acești masculi, împreună cu femelele sterile ce nu pot face pui (de exemplu femelele gemene sunt sterile, fenomen numit freemartinism sau himerism) și cu femelele cu probleme de sănătate, sunt îngrășați pentru a fi uciși pentru carnea lor. O parte dintre vițeii nou-născuți sunt omorâți imediat după naștere, fiind considerați surplus. [18]

Vițeii ce vor fi exploatați pentru carnea lor sunt transferați în fermele de carne la vârsta de numai 7-14 zile, unde vor fi hrăniți până la înțărcare cu înlocuitor de lapte [11,13]. Aceștia nu își vor mai vedea niciodată mama și vor fi trimiși la abator unde vor fi uciși pentru a fi consumați.

Separarea mamei de vițel este traumatică pentru ambele părți. Într-un cadru natural, un vițel ar fi alăptat cel puțin șase luni. Chiar și după înțărcare, în mod natural, unii viței continuă alăptarea, deși nu mai au nevoie de acest lapte care scade în substanțe nutritive odată cu trecerea timpului, însă această practică este precum o alinare pentru un vițel în vârstă.

Vițelele fertile (cu capacitate reproductivă) vor fi păstrate, iar după 18-21 luni vor fi inseminate artificial și vor intra pentru câțiva ani în „producție”, adică își vor înlocui mamele în fermele de lapte.

Vițelușii din ferme vor fi hrăniți cu înlocuitor de lapte, deoarece laptele destinat lor va fi consumat de oameni.

„Alăptarea naturală este o metodă puțin utilizată în unitățile zootehnice. Denumirea de «alăptare naturală» provine de la faptul că vițeii își iau singuri laptele prin supt de la vaci.
Alăptarea prin supt de la mamă prezintă o serie de dezavantaje [economice] […] De asemenea, înțărcarea vițeilor are, de cele mai multe ori, consecințe asupra producției de lapte, deoarece multe vaci nu mai cedează laptele fără vițel, sau dacă îl cedează, producția scade mult. – revista Gazeta de Agricultură [14]

 

Viței în cușete individuale pentru a preveni linsul. Vițeii au tendința să sugă instinctiv. Cănd aceștia sunt ținuți împreună cu alți viței pot să se rănească din cauza linsului. Foto Jo-Anne McArthur
Viței în cușete individuale pentru a preveni linsul. Vițeii au tendința să sugă instinctiv. Cănd aceștia sunt ținuți împreună cu alți viței pot să se rănească din cauza linsului. Foto Jo-Anne McArthur
Viței în cușete individuale pentru a preveni linsul. Vițeii au tendința să sugă instinctiv. Cănd aceștia sunt ținuți împreună cu alți viței pot să se rănească din cauza linsului. Foto Jo-Anne McArthur
Viței în cușete individuale pentru a preveni linsul. Vițeii au tendința să sugă instinctiv. Cănd aceștia sunt ținuți împreună cu alți viței pot să se rănească din cauza linsului. Foto Jo-Anne McArthur

Masculii

O parte dintre masculii născuți în fermele de lapte vor fi îngrășați pentru carne, iar o mică parte vor fi selectați pentru a fi exploatați pentru sperma lor (material seminal folosit pentru inseminarea artificială a vacilor) sau pentru reproducerea naturală (monta naturală).

Cele mai multe inseminări au loc prin inseminare artificială, dar, în funcție de rasă și de posibilitățile fermei, aceasta se poate realiza și prin montă naturală (foarte rar).
Unele rase de bovine selectate artificial sau obținute prin modificare genetică nu se pot împerechea în mod natural din cauza corpurilor deformate de aceste modificări artificiale, iar de multe ori, monta naturală nici nu este fezabilă economic deoarece presupune cheltuieli ridicate, există riscul ca inseminarea să nu aibă loc și necesită, de multe ori, transportul animalelor folosite pentru „montă”.

De asemenea, merită menționat că, din cauza acestor modificări genetice, majoritatea raselor de vaci exploatate în ferme au dificultăți la naștere, iar fermierii trebuie să intervină și să ajute la nașterea vițeilor.

„Reformarea” vacilor și vițelelor femele [11]

Surplusul de vițele și vițelele ce nu pot produce lapte – cele care nu rămân însărcinate, care au probleme la nivelul aparatului reproducător sau funcțiilor de reproducere hormonale sau care au probleme în dezvoltarea corporală – sunt „eliminate” din ferme și ucise pentru carnea lor .

De asemenea, cum am menționat mai sus, și vacile adulte exploatate pentru lapte sunt ucise atunci când nu mai maximizează profitul, de exemplu vacile cu boli ale ugerului sau cu afecțiuni ale aparatului reproducător, vaci accidentate, cu afecțiuni post-partum, vaci care nu mai maximizează producția de lapte.

„La vacile adulte, «reforma» poate fi selectivă sau de necesitate.
Reforma de necesitate se aplică în cazul unui efectiv îmbătrânit, al vacilor cu producții mici de lapte. De asemenea, se reformează vaci cu uger compromis, cu afecțiuni ale aparatului reproducător, vaci accidentate și vaci cu afecțiuni post-partum.
Reforma selectivă se aplică în cazul în care ferma dispune de un mare număr de juninci cu valoare genetică net superioară efectivului aflat deja în exploatare, sau este dispusă la cumpărarea acestora. Se trece la înlocuirea vacilor adulte în scopul ameliorării structurii genetice, și a potențialului productiv.
Astfel, dacă ferma deține un număr mare de juninci, valoarea indicelui de reformă poate atinge 25%-30%, astfel încât în 3-4 ani întreg efectivul să fie înlocuit, ținând cont și de vârsta primei fătări a junincilor (27-33 luni).” extras din revista Gazeta de Agricultură [11]

Bolile

Cele mai comune boli sunt bolile ugerului și ale ongloanelor (copitelor).

Vacile exploatate pentru lapte au fost selectate în mod artificial pentru a produce de 4-10 ori mai mult lapte decât rasele nemodificate. Vacile free-range („în stabulație liberă”) produc între 5.2-15.2 litri de lapte pe zi pentru a-și hrăni vițeii în creștere. Rasele utilizate în industria lactatelor, în special Holstein, produc între 26-40 litri de lapte pe zi. Vacile de lapte sunt mulse timp de 10 luni, acestea fiind mulse chiar și în timpul unei noi sarcini.

Mastita este o infecție a ugerului extrem de frecventă în fermele de lapte. Mastita este o infecție complexă, dar este general acceptat că supraproducția de lapte, utilizarea hormonilor de creștere, condițiile sărace din ferme și genetica joacă un rol important în declanșarea acestei boli.
Mastita, deși tratabilă, rezultă în trimiterea la abator a 26% dintre vacile de lapte.

Laminita (în engleză: lameness) este o boală a articulațiilor cauzată de consumul excesiv de cereale, o alimentație nenaturală pentru un animal erbivor. Fermierii aleg să ofere cereale în exces pentru a maximiza producția de lapte, acest lucru rezultând în îmbolnăvirea multor animale. Laminita se manifestă prin inflamarea și infectarea picioarelor și șchiopătare. Unele vaci ajung să fie atât de bolnave, încât nu se pot deplasa până la locul de hrănire. [4]
Deși pare ireal, multe dintre vacile considerate „uzate” sunt vaci îmbolnăvite din cauza alimentației improprii oferite în ferme pentru a maximiza profitul cu orice preț.

De asemenea, hrana oferită vacilor din ferme conține, pe lângă cereale, și făină de pești și alte resturi de la abatoare. „Boala vacii nebune” (encefalopatia spongiformă bovină) care a declanșat o epidemie în 1993, a fost provocată de hrănirea vacilor cu resturi de oase și carne de la alte vaci bolnave! Această boală există și astăzi și se poate transmite și la oameni prin consumul cărnii de la vaci bolnave.

Fermă de lapte și carne de vițel. Foto Jo-Anne McArthur
Fermă de lapte și carne de vițel. Foto Jo-Anne McArthur
Fermă de lapte și carne de vițel. Foto Jo-Anne McArthur
Fermă de lapte și carne de vițel. Foto Jo-Anne McArthur

Industria cărnii

Așa cum am explicat mai sus, există ferme specializate pe exploatarea raselor „de carne”, însă, ceea ce mulți nu știu, este că 30% din industria „cărnii de vită” este compusă din animale din industria lactatelor:

  • Vaci de lapte și vițele îngrășate forțat („recondiționate”) care nu mai maximizează profitul în industria laptelui. Acestea sunt numite „reformate” și sunt vaci sau vițele care nu sunt fertile, prezintă probleme hormonale, sunt rănite sau accidentate, au ugerul compromis sau o producție scăzută de lapte etc. Pentru fermieri nu este fezabilă economic investiția în tratament veterinar și/sau medicamentos, fiind mult mai rentabil să le trimită la abator și să obțină bani prin vănzarea cărnii acestora.
  • Viței masculi sau femele ce nu pot rămâne gravide din diverse motive.
    Acești pui vor fi uciși la vârsta de numai 3-18 luni, în funcție de „tipul de carne” dorit. Puii sunt îngrășați pentru carne fie în ferma unde s-au născut, fie sunt trimiși în ferme specializate.

„În fermele vacilor de lapte, din cauza surselor limitate de furaje, este necesar ca tineretul mascul de la vârstă încă tânără să fie vândut către exploatațiile specializate în acest sens.” extras din revista online Gazeta de Agricultură [13]

Când vorbim de „carne de vițel”, ne referim la un animal cu vârsta de maximum 7 luni, „carnea de mânzat” provine de la animale ucise până la împlinirea vârstei de trei ani, iar toți cei uciși după această vârstă intră în categoria „carne de vită”. Carnea de „vițel de lapte” provine de la animale cu vârsta între câteva săptămâni și câteva luni.
Industria cărnii merge mână în mână cu industria laptelui.

În cazul fermelor specializate pe „rase de carne”, bovinele exploatate sunt din rase modificate genetic pentru o dezvoltare anormală a musculaturii (de exemplu: rasa Blanc-Blue Belge) .

„De la țară”

Viața bovinelor de la țară ne este prezentată ca petrecându-se în ținuturi feerice pline cu verdeață, unde acestea, alături de vițeii acestora, pasc liniștite.
Totuși, în acest peisaj feeric, unde sunt taurii? La țară se nasc numai femele? Unde sunt vițeii?

Fiziologia vacilor este aceeași, indiferent că sunt exploatate la țară sau în ferme industriale: Pentru a secreta lapte, la fel ca orice alt mamifer, vacile trebuie să nască un vițel. Pentru aceasta, femelele sunt inseminate, cel mai adesea artificial, de către medicul veterinar. Sarcina durează aproximativ 9 luni și este la fel de grea ca în cazul oamenilor. După 9 luni, vacile nasc viței femele sau masculi, iar masculii nu pot produce lapte.

La țară, spre deosebire de fermele industriale, de multe ori vițeii ajung să își petreacă primele zile sau săptămâni alături de mama lor, până când vor fi vânduți la abator, dacă sunt masculi, sau, pe post de vaci de lapte, dacă sunt femele.

An de an, camioanele abatoarelor străbat satele pentru a prelua vițeii nedoriți și vacile considerate „bătrâne” (5-7 ani) sau neprofitabile, care „nu dau destul lapte”. O parte dintre masculi vor fi omorâți pentru carne și consumați chiar în gospodării, dar majoritatea bovinelor de la țară vor sfârși tot în abatoare.

O imagine comună la sate: animale in lanțuri, neingrijite, murdare, tratate ca simple obiecte. Această vacă își petrece întreaga zi în lanțuri, a fost separată de puiul ei care a fost trimis la abator, unde va fi și ea trimisă când producția de lapte îi va scădea.
O imagine comună la sate: animale in lanțuri, neingrijite, murdare, tratate ca simple obiecte. Această vacă își petrece întreaga zi în lanțuri, a fost separată de puiul ei care a fost trimis la abator, unde va fi și ea trimisă când producția de lapte îi va scădea.
Văcuța Nima în gospodăria de unde a fost salvată, înainte de a fi adusă la sanctuar. Foto: Doina Badea / Sanctuarul Nima
Văcuța Nima în gospodăria de unde a fost salvată, înainte de a fi adusă la sanctuar. Foto: Doina Badea / Sanctuarul Nima
Inseminare artificială la o fermă de lapte și carne de vițel. Foto Jo-Anne McArthur
Inseminare artificială la o fermă de lapte și carne de vițel. Foto Jo-Anne McArthur

Bio, organic, natural

Este deja binecunoscut faptul că animalele din ferme și chiar din gospodării sunt pompate cu antibiotice și hormoni menite să le facă să crească mai mari, mai repede și să maximizeze profitul, fără să se țină cont de bunăstarea animalelor, de sănătatea consumatorului sau de pericolul real la adresa sănătății mondiale produs de bacteriile rezistente la antibiotice.

În ultima vreme, consumatorii au început să fie preocupați de sursa cărnii și laptelui pe care le consumă și de calitatea acestora. Ca răspuns, etichete precum „bio”, „natural” și „organic” au invadat magazinele. Aceste etichete ar reprezenta, o garanție pentru calitate. Însă, bio, nu înseamnă decât că dacă un animal are o infecție, aceasta nu a fost tratată, deci, nu doar că se consumă produse provenite din exploatarea și torturarea animalelor, se consumă produse provenite de la animale bolnave.

Cel mai important, bio sau nu, soarta animalelor este aceeași: abatorul. Nu există abatoare „bio”, „naturale” sau „organice”.

Practici standard și mutilări

Ecornarea

Ecornarea reprezintă îndepărtarea coarnelor prin distrugerea bulbului cornului înainte ca acesta să crească. Ecornarea se poate face prin arderea electrică sau chimică a mugurului cornual, prin tăiere mecanică, prin ardere sau prin legarea coarnelor astfel încât acestea ajung să se atrofieze.
Toate aceste practici standard sunt extrem de dureroase și se practică asupra vițeilor tineri.

În sanctuarele de animale, când îndepărtarea coarnelor este necesară pentru prevenirea accidentelor, aceasta se efectuează sub anestezie.
Îndepărtarea coarnelor prin intervenșie chirurgicală și sub anestezie este costisitoare și nu este aplicată de către fermieri deoarece nu este fezabilă economic.

Castrarea vițeilor masculi

Castrarea se face fără anestezie la o vârstă cât mai fragedă, uneori imediat după naștere.

Metodele de castrare sunt multiple, iar fermierii le aleg bineînțeles pe cele mai ieftine care sunt și cele mai dureroase și barbare.

  • Castrarea cu cleștele pentru castrare (elastrator). Elastratorul se folosește pentru a aplica o bandă elastică la partea superioară a scrotului. Banda elastică întrerupe circulația sangvină către testicule, iar lipsa aportului de sânge ucide testiculele.
  • Cu pensa Burdizzo (emasculator) fermierul strivește vasele de sânge ce irigă testiculele. Private de sânge, în timp, testiculele se atrofiază.
  • Castrarea chirurgicală prin incizie și îndepărtarea testiculului o procedură cu risc crescut de infecție deoarece este o procedură invazivă.
  • Castrarea chimică (foarte rar sau deloc folosită)

Castrarea cu benza Burdizzo și cea cu cleștele de castrare sunt cele mai comune. Aceste proceduri sunt foarte dureroase și de asemenea poate provoca moartea vițelului.

Electroșocuri

Fermierii folosesc dispozitie cu electroșocuri pentru a dirija animalele. Acestea sunt foarte dureroase.

Poluarea. Situația la nivel mondial. Subvențiile.

Exploatarea bovinelor are un impact mult mai profund decât cel direct asupra animalelor. Prin digestie, bovinele produc gaz metan cu puternic efect de seră, aceste gaze având un efect de seră de 70-100 de ori mai ridicat decât dioxidul ce carbon produs prin arderea carburanților. [2,3]
Conform studiului FAO al Națiunilor Unite, sectorul agricol de creștere a bovinelor produce mai multe gaze cu efect de seră decât întregul sistem de transporturi cumulat la nivel mondial, adică, mai multe gaze cu efect de seră decât toate mașinile, avioanele, vapoarele și mijloacele de transport din lume puse la un loc! [2]

De asemenea, trebuie menționat că 33% din totalul terenului arabil folosit în lume este utilizat pentru a cultiva hrana dată animalelor exploatate în ferme (a tuturor animalelor exploatate în ferme).

Producția laptelui presupune tot traseul parcurs începând cu inseminare artificială și gestația mamelor vaci, nașterea și separarea mamei de vițel, consumul de apă și hrană pe perioada vieții animalelor, poluarea solului cu fecale și urină ce se revarsă în ape și râuri, poluarea aerului cu gaz metan, distrugerea mediului prin defrișarea pădurilor pentru a face loc de pășunat, precum și folosirea unor cantități enorme de cereale și leguminoase pentru a hrăni animalele.
Toate acestea cresc costurile producției laptelui și „cărnii de vită” foarte mult, astfel încât, fără subvențiile oferite de stat, acestea nu ar mai fi profitabile pentru fermieri!

În ultimii ani, odată cu apariția pe piață a unui număr ridicat de alternative la laptele de la vacă și a conștientizării populației despre cât de nociv este acesta pentru sănătate, mediu și animale, tot mai mulți oameni au ales să nu mai consume produse lactate. Din acest motiv, mulți fermieri au falimentat și continuă să falimenteze sau se orientează spre producerea de hrană vegetală (un exemplu pozitiv fiind compania suedeză de lapte vegetal Oatly). [7]

Fermă de lapte și carne de vițel. Foto Jo-Anne McArthur
Fermă de lapte și carne de vițel. Foto Jo-Anne McArthur
Fermă de lapte și carne de vițel. Foto Jo-Anne McArthur
Fermă de lapte și carne de vițel. Foto Jo-Anne McArthur

Ce putem face?

Eliminarea consumului de produse provenite prin exploatarea animalelor este cel mai bun mod de a ajuta aceste animale blânde și sensibile.

Educându-ne cu privire la cele două industrii care exploatează bovinele, putem contribui la educarea celorlalți despre motivele pentru care o alimentație vegană este o alegere naturală, delicioasă și preferabilă în ceea ce privește bunăstarea animalelor.

Nu avem nevoie de laptele altei specii pentru a supraviețui sau pentru a ne procura nutrienții necesari. Dacă stăm să ne gândim, nu avem nevoie de lapte matern de la vaci, purcei, câini sau girafe, nici măcar de lapte de om după vârsta înțărcării. Dacă stăm să analizăm, e chiar ciudat să consumăm aceste secreții mamare obținute prin practici pline de cruzime și abuz.

În ceea ce privește carnea, nu există niciun motiv pentru a o consuma. Nu avem nevoie de ea pentru supraviețuire, iar uciderea inutilă și maltratarea animalelor cere alternative!
Există o sumedenie de alternative disponibile în comerț sau care se pot prepara în casă, cum ar fi seitan, tofu și alte mezeluri vegetale procesate.

Alternative

Există o serie de alternative delicioase disponibile în magazinele din România pe care vă încurajăm să le cautați. De asemenea, dacă preferați să le faceți în casă, acestea sunt uimitor de simplu și accesibil de preparat!

Lactate vegetale
Laptele de soia, migdale, orez, cocos sau ovăz este disponibil în cele mai multe supermarketuri.
Lapte de migdale poate fi făcut cu ușurință și acasă: înmuiem migdalele peste noapte și a doua zi le punem la blender cu apă proaspătă și puțină esență de vanilie. Folosim un tifon pentru a separa pulpa de laptele proaspăt și delicios. Aceeași rețetă se folosește pentru lapte din nuci de caju (care nu trebuie strecurat!), laptele de nuci românești, nuci pecan sau nuci macadamia.
Dacă vă procurați un aparat de făcut lapte vegetal, vă puteți prepara lapte de soia (și nu numai) în 30 minute, din boabe de soia, ceea ce reprezintă o soluție mai ieftină, eficientă și prietenoasă cu mediul față de laptele vegetal din comerț.

Brânzeturi
În tot mai multe supermarketuri putem procura VioLife, un cașcaval delicios obținut din soia și alte plante.
Rawckers și Vegan Gourmet oferă la comandă brânzeturi artizanale fermentate pe bază de caju!

Iaurt
La orice secțiune de produse vegane din supermarketuri, puteți găsi iaurturi Joya sau Alpro, cu o varietate de arome.

Înghețată
Înghețata Valsoia devine din ce în ce mai cunoscută, fiind o alternativă perfectă la orice tip de înghețată.
De asemenea, Kaufland oferă diverse tipuri de înghețată sub brandul Take It Veggie. Sorbetul este un alt produs pe care îl puteți găsi la prețuri accesibile în magazine precum Kaufland și Lidl. Este, practic, un piure de fructe congelat, deci mai sărac în grăsimi decât înghețata, dar extrem de delicios. Citiți, totuși, ingredientele, fiindcă unele tipuri conțin lapte.
Verificați alimentele congelate din supermarket pentru a vedea ce fel de opțiuni sunt disponibile!

Viața la Sanctuar

La Sanctuarul Nima, primul sanctuar din România pentru animale exploatate în ferma, puteți vizita și cunoaște personal văcuțele Nima, Brăduț, Hector, Karu, Indra și Fetița, unde acestea își petrec zilele exact așa cum ar trebui să trăiască toate văcuțele: libere, protejate și iubite.

Fermă de lapte și de carne de vițel. Mama vacă, ce tocmai a născut, privește îngrijorată spre oamenii care de fiecare dată i-au furat puiul. Foto: © Jo-Anne McArthur / We Animals
Fermă de lapte și de carne de vițel. Mama vacă, ce tocmai a născut, privește îngrijorată spre oamenii care de fiecare dată i-au furat puiul. Foto: © Jo-Anne McArthur / We Animals
Fermă de lapte și carne de vițel. Foto Jo-Anne McArthur
Fermă de lapte și carne de vițel. Foto Jo-Anne McArthur

Pentru mai multe informații te invităm să urmărești următoarele clipuri selectate de noi,

Industria laptelui

Industria laptelui explicată în 5 minute – Erin Janus (cu subtitrare în limba română)

Emily Deschanel ne dezvăluie adevărul șocant din spatele industriei laptelui (limba engleză)

Laptele, adevărul șocant – Bite Size Vegan (în limba engleză)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *