Toate motivele pentru care exportul de animale vii trebuie oprit

Zilele acestea, zeci de mii de oi au fost aduse de camioane în portul Midia și încărcate pe enormul vas Al Shuweikh, supranumit “Titanicul animalelor”, pentru a fi omorâte în cadrul “Festivalului sacrificiului”. Soarta pe care o vor cunoaște este, spun activiștii care se luptă de ani de zile cu această industrie oribilă, “mai cruntă decât moartea”.

Nava nu e autorizată pentru transportarea animalelor vii în Uniunea Europeană, în care ajunge pentru prima dată.

Europarlamentarul Anja Hazekamp este în Portul Midia, alături de activiști, și transmite un mesaj ferm autorităților române iresponsabile:

Destinația navei de dimensiuni colosale este Golful Persic, mai precis Kuwait, țara din care este originară vestita firmă Al Mawashi (KLTT). Reputația ei nu este, însă, una pozitivă. După o investigație amănunțită a organizației Animals Australia, firma a fost interzisă în această țară și este anchetată de statul australian. Compania din Kuwait se face vinovată de moartea a peste 1,5 milioane de oi pe ruta spre Golful Persic. 

Totuși, statul român nu a manifestat nicio preocupare în acest sens. Prim-ministrul României a șters email-ul primit din partea Animals International înainte să îl citească, iar ministrul agriculturii a refuzat categoric să pună capăt exportului, deși primise o scrisoare din partea comisarului european Vytenis Andriukaitis în care i se recomanda să ia această măsură. Astfel, 70 000 de oi sunt condamnate la suferințe cumplite din nepăsare și de dragul profitului, iar legislația este încălcată.

Imagini de la momentul încărcării animalelor pe vas:

Drept urmare, Animals International dă în judecată România pentru tortură planificată împotriva animalelor și cere Comisiei Europene să declanșeze procedura de infringement împotriva țării noastre. 

Toate aceste evenimente tragice din ultima săptămână nu fac decât să sublinieze, încă o dată, cât de crudă este practica exportul de animale vii. Aceasta poarte fi considerată, fără îndoială, apogeul cruzimii industriei exploatatoare de animale.

În continuare, o imagine de ansamblu asupra exportului, alături de toate motivele pentru care această practică ar trebui să înceteze să mai existe.

De ce se exportă animale

România este cel mai mare exportator de animale vii din UE. Dintre acestea, cele mai numeroase sunt ovinele, țara noastră fiind cel mai mare exportator de oi la nivel mondial. În 2017, peste 2,42 milioane de oi au fost exportate din România.

Exploatarea ovinelor reprezintă o activitate tradițională în România, care este pe locul trei în U.E. în această privință. Ea are loc predominant în stâne (ferme tradiționale situate în zone de munte sau deal). Cele mai căutate produse obținute în urma exploatării oilor sunt laptele și brânza. Pentru a avea lactație, animalele trebuie să aibă, în fiecare an, o gestație. La fel ca în cazul bovinelor sau caprinelor, masculii nu sunt profitabili deoarece nu pot produce lapte, așa că sunt omorâți pentru carnea lor.

În pofida tradițiilor puternice în privința oieritului, românii nu sunt obișnuiți să consume în mod constant carne de oaie, iar acest lucru face uciderea ovinelor pentru carne nu tocmai profitabilă. Conform INS, românii consumă anual doar 2,2 kg de carne de ovine și caprine pe cap de locuitor?. În același timp, cantitatea de carne de porc consumată într-un an se ridică la 31,3 kg – o diferență semnificativă.

Singurul moment al anului în care cererea de carne de oaie este la un nivel ridicat este în preajma sărbătorilor de Paști, ocazie cu care peste 2,5 milioane de miei sunt uciși. Cifra acestora scade, din fericire, pe măsură ce românii încep să chestioneze moralitatea și necesitatea acestei tradiții barbare.

Așadar, în restul anului, crescătorii valorifică ovinele prin exporturi, în principal către țările Orientului Mijlociu, unde cultura și obiceiurile culinare determină o cerere ridicată. 

În decembrie 2018, România a stabilit cu compania Al Mawashi exportul a 200.000 de ovine și 10.000 de bovine către țările Golfului Persic în 2019. De asemenea, în februarie 2019, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a anunțat că 800.000 de ovine vor fi exportate în următoarele 6 luni către Iran.

În afară de ovine, România mai exportă și caprine și bovine, din rațiuni similare. Numărul de bovine exportate este semnificativ mai mic, dar la fel de problematic din punct de vedere etic.

Temperaturi extreme

Legislația Uniunii Europene interzice, din motive de bunăstare a animalelor, transportul lor atunci când sunt prognozate temperaturi de peste 35 de grade Celsius. Sub incidența legislației europene intră și perioada de transport a animalelor, după ce acestea au părăsit continentul, până în momentul în care au ajuns în țara-destinație. Aceste prevederi legale sunt încălcate cu nonșalanță.

Țările în care România exportă majoritatea animalelor au parte de temperaturi extreme pe tot parcursul verii. Golful Persic este cunoscut drept zona cu cele mai fierbinți veri de pe planetă, cu temperaturi ce ajung la 56 de grade la umbră.

Atât în camioane, cât și pe vapoare, animalele suferă enorm din cauza căldurii, lipsei de ventilație și supraaglomerării. Investigatorii au dezvăluit faptul că animalele de pe vapoare mor adesea pentru că sunt, efectiv, coapte de vii.

Sistemele de ventilație nu pot face față căldurii, în condițiile în care zeci de mii de animale sunt îngrămădite pe vapoare. De altfel, navele cu care se realizează exportul nu au, în multe cazuri, dotările necesare. Și mai des întâlnite sunt problemele cu sistemele de hidratare.

În mai 2018, s-a constatat că bovinele exportate spre Turcia erau transportate în camioane înghesuite la temperaturi de până la 44 de grade Celsius. Trei sferturi dintre camioane aveau probleme cu ventilația, iar 80% aveau probleme cu sistemele de hidratare.

Probleme similare apar și pe perioada iernii, când animalele din camioane sunt forțate să îndure frigul extrem și viscolul. Situația se poate înrăutăți dacă drumurile sunt blocate sau inaccesibile.

Călătorii îndelungate

De regulă, exportul se face fie pe calea apei, cu vaporul, fie pe șosea, în camioane. Ambele variante durează mult și implică multă suferință pentru victime.

O călătorie cu vaporul până în Iordania poate dura o săptămână, iar una până în Golful Persic, în jur de 3 săptămâni. În tot acest timp, animalele stau înghesuite și suportă condițiile meteo extreme, uneori private de hrană, apă și asistență veterinară. 

În ceea ce privește călătoriile cu camionul, acestea sunt îngreunate de așteptările la vamă și de starea infrastructurii anumitor state. Dacă un accident are loc, acesta are consecințe catastrofale pentru animale, care mor, de regulă, în număr mare. Nimănui nu îi pasă de suferința lor, ele fiind văzute ca un simplu mijloc economic. 

În cazul în care condițiile meteo întârzie călătoria, rezultatul este și mai multă suferință. În 2017, 2400 de oi care se îndreptau spre Turcia au rămas blocate 3 zile la marginea capitalei, în frigul extrem, fără apă sau hrană. Activiștii pentru drepturile animalelor au reușit chiar să îl salveze pe mielul Ion, care acum duce o viață fericită și nu cunoaște exploatarea. 

Boli și accidente

Condițiile de supraaglomerare, laolaltă cu mizeria, constituie un mediu propice pentru transmiterea diferitelor boli de la un animal la altul. O problemă des întâlnită este conjunctivita, caracterizată prin înroșirea ochilor. Un risc semnificativ mai mare îl prezintă salmoneloza, infecție bacteriană gravă, care se transmite inclusiv la om prin consumul produselor de origine animală contaminate.

Hrana furnizată animalelor transportate (în cazurile fericite în care primesc hrană) constă în peleți. Multe animale se vor îmbolnăvi sau se vor înfometa deoarece nu sunt obișnuite să mănânce așa ceva. 

Conform investigatorilor, pe vasele de transport lipsesc, adesea, medicii veterinari care ar trebui să acorde anumite tratamente și să asigure o oarecare bunăstare a animalelor. 

Din dorința de a obține maximum de profit cu minimum de investiții, transportatorii îngrămădesc cât mai multe animale în camioane. Adesea, ele sunt bruscate și lovite, cad și suferă fracturi și entorse. Nu vor avea parte de nicio ușurare a durerii. S-a întâmplat ca animale incapabile să se miște să fie urcate forțat pe vapoare, chiar folosindu-se macarale.

Animalele bolnave sau accidentate sunt, în multe cazuri, călcate în picioare de cele sănătoase sau se îneacă în excremente.

Mortalitate foarte ridicată

Având în vedere aceste aspecte, este lesne de înțeles că multe dintre animale nu vor mai ajunge la destinație. În camioanele și pe vapoarele de transport, mortalitatea datorată temperaturii, bolilor, accidentelor, înfometării este una extrem de ridicată. 

Cadavrele animalelor moarte sunt pur și simplu aruncate peste bordul navei. Acestea ajung deseori pe plaje, spre oroarea oamenilor care ajung să le vadă.

În 2015, 13.000 de oi au fost trimise către Iordania. Președintele unei asociații a crescătorilor de ovine susține că mortalitatea ar fi fost de 85% și că 11.000 dintre acestea ar fi murit. Decesul a aproximativ 5.200 de animale a fost confirmat de autoritățile din Iordania. Animalele au fost ținute 8 zile fără hrană și apă.

Compania kuwaiteană Al Mawashi se face, de una singură, vinovată de moartea a un milion și jumătate de animale pe vasele de transport. 

Conform Animals International, pe plajele Mării Negre, ale Mării Mediterane, chiar pe plajele israeliene a fost găsit un număr mare de carcase de vaci.

Ucidere prin metode extrem de dureroase

Odată ce nava sau camionul ajunge la destinație, animalele care au supraviețuit drumului sunt descărcate cu brutalitate și vândute pentru a fi consumate de oameni. Ele sunt ucise cu brutalitate, de multe ori chiar în stradă, fiind târâte și lovite înainte de a li se tăia gâtul cât sunt încă pe deplin conștiente.

Nici cele care ajung în abatoare autorizate nu au parte de o soartă mai bună. Metoda de “sacrificare” halal interzice asomarea, cerând ca animalul să fie pe deplin conștient în momentul în care i se ia viața. Practicile standard din abatoarele anumitor state includ imobilizarea animalelor cu funii și suspendarea lor în aer.

Muncitorii din aceste abatoare sunt prost plătiți, nu dispun întotdeauna de echipamentele necesare și sunt, la rândul lor, speriați de animalele care luptă pentru viața lor. Din frică se naște violența. Investigatorii au fost adesea martori la scene de cruzime inimaginabilă, documentând practici precum tăierea tendoanelor sau scoaterea ochilor pentru ca vitele să poată fi manevrate mai ușor.

Bun pentru economie?

Nici măcar argumentele de ordin economic în favoarea exportului, emise de cei care văd animalele doar prin prisma valorii lor financiare, nu stau în picioare. Singurele care au ceva de câștigat de pe urma acestui tip de comerț sunt companiile exportatoare, deja foarte bogate și puternice.

Animalele sunt vândute de fermierii din România la prețuri de nimic (100-200 lei), iar în Orientul Mijlociu sunt revândute la sume de până la 5 ori mai mari. Profitul este, bineînțeles, al firmelor de comerț.

România pierde astfel și locuri de muncă în sectorul care se ocupă cu uciderea animalelor și prelucrarea cărnii lor, și valoarea adăugată, care ar putea fi pusă în cazul exportării cărnii procesate.

(Desigur, animalele nu sunt bunuri economice, sunt ființe individuale sensibile, înzestrate cu conștiință de sine. Privindu-le ca pe un simplu mijloc economic și negându-le, în consecință, valoarea intrinsecă, societatea comite un abuz și o nedreptate.)

Poluare

Vapoarele care transportă animale poluează oceanele și periclitează viața din ele, deoarece, pe lângă cadavre (eventual purtătoare de boli), deversează în apă și fecalele a zeci de mii de animale. 

Camioanele au, de asemenea, o amprentă de carbon ridicată, întrucât e nevoie de spațiu pentru a transporta animale, fiind nevoie de mașini mari în acest scop.

În ansamblu, industria exploatării animalelor este una poluantă și consumatoare de resurse. Creșterea vitelor este, de departe, cea mai poluantă ramură a zootehniei, întrucât, pe lângă consumul mare de teren, apă și resurse, duce și la poluarea atmosferei cu gaz metan cu efect de seră.

Creșterea intensivă a ovinelor în România a dat naștere fenomenului suprapășunării, care duce la eroziune și periclitează ecosistemele.

Încălcarea legislației

Exportul de animale vii încalcă multiple prevederi legislative: 

• Legislația UE interzice transportul animalelor când se prognozează temperaturi mai mari de 35 de grade Celsius. Așa cum a fost precizat anterior, în țările Orientului Mijlociu se ating și 56 de grade Celsius la umbră. Camioanele care mergeau spre Turcia transportau bovine la 44 de grade;
• Conform legii CE 1/2005, temperatura din vehicule nu trebuie să depășească 30 de grade Celsius. În realitate, problemele cu sistemul de ventilație și cel de hidratare sunt frecvente, bunăstarea animalelor fiind imposibil de asigurat în aceste condiții;
• Șoferii camioanelor ar trebui să oprească la un interval de 24 de ore. Acest lucru nu se întâmplă;
• Transportul animalelor gestante pe distanțe lungi este interzis. Totuși, se întâmplă adesea ca oile și vacile să dea naștere în timpul transportului. Cel mai elocvent exemplu este mieluțul Ion, născut într-un camion, de unde a fost salvat;
• Trebuie să existe spațiu de mișcare pentru animale. În realitate, transportatorii înghesuie cât mai multe animale în camioane, din dorința de a obține profit;
• Aruncarea cadavrelor de animale peste bordul navelor este, de asemenea, o procedură interzisă, și totuși practicată la scară largă;
• De multe ori, fermierii vând animalele unor “intermediari”, în esență samsari, care le transportă provizoriu în vehicule neomologate pentru transport de animale.

Cele întâmplate pe “vapoarele morții” și în camioane reprezintă un eșec rușinos al țării noastre și al Uniunii Europene de a proteja animalele în fața cruzimii și de a asigura respectarea legislației în vigoare.

În perioada 2016-2017, Animals International a documentat practicile exportului de animale vii din România spre Orientul Mijlociu. Organizația susține că acestea “încalcă legislația europeană, decizii ale Curții Europene de Justiție și standardele Organizației Mondiale pentru Sănătatea Animalelor (OIE)”.

Soluțiile

Nu există niciun dubiu că exportul de animale vii trebuie să înceteze cât mai curând. Întrebarea este, însă, dacă nu ar trebui să examinăm mai atent cu această ocazie moralitatea și necesitatea obiceiurilor noastre alimentare.

Soluția pe termen scurt propusă de Animals International este tranziția până în 2022 de la exportul de animale vii la exportul de carne congelată sau procesată. Organizația a realizat și un studiu în acest sens, care subliniază avantajele măsurii.

Nu există nicio îndoială că, pe termen scurt, această tranziție va pune capăt unor forme de cruzime inutilă și va micșora semnificativ suferința animalelor. Însă, așa cum știm, nu există nicio metodă etică de a ucide ființe conștiente care vor să trăiască. Este oare etic și dezirabil ca țara noastră să obțină profit din uciderea animalelor și din exportul trupurilor lor?

Pe termen lung, soluția ar fi tranziția către agricultura sustenabilă, bazată pe plante, laolaltă cu descurajarea consumului de produse obținute din exploatarea animalelor. Prin subvenționarea corectă a agriculturii vegetale și prin planuri de sprijin și suport în vederea reconversiei profesionale a celor care muncesc în mod curent în sectorul zootehnic, s-ar micșora semnificativ deranjul asupra economiei – sau, cel puțin, modul în care acesta e resimțit de oameni.

Între timp, este important să înțelegem că a consuma lapte, brânză de oaie, capră sau vacă și a purta produse din lână înseamnă a susține direct industria care trimite animalele la export, atunci când nu există o cerere suficientă pentru carnea lor. Evitând să consumăm aceste produse și alegând un stil de viață vegan, facem primul pas spre o lume mai blândă.

Semnează aici petiția pentru interzicerea exportului de animale vii în România