Timp de citire: 5 minute
Știai că găinile sunt păsări sociabile care pot deosebi până la 100 de fețe ale semenilor lor?
Ele comunică prin mai mult de 24 de sunete diferite, unele dintre ele cu rolul de a-i avertiza pe tovarăși când apare vreun pericol. O viață normală a unei găini include libertatea acesteia de a manifesta comportamente naturale precum scăldarea în praf, scormonitul, cocoțatul și construirea unui cuib.
Majoritatea oamenilor se gândesc la o pajiște verde și spațioasă atunci când vine vorba de găinile ale căror ouă le achiziționează. Însă, dacă analizăm atent codul de pe ou sau ambalajul cofrajului, vom afla că, de fapt, găinile care ciugulesc liniștite iarba proaspătă sunt doar un concept al imaginației noastre, inoculat de către cei din industria ouălor, prin intermediul unor reclame false, menite să le maximizeze profitul.
În realitate, există 4 metode de exploatare a găinilor. Acestea sunt marcate printr-o cifră de la 0 la 3, prima din codul de pe ou, care dezvăluie condițiile reale de trai ale păsărilor.
Deoarece Uniunea Europeană a interzis cuștile convenționale pentru exploatarea găinilor ouătoare, cuști care încă sunt folosite în celelalte colțuri de lume (Statele Unite, Asia, Africa etc.), cuștile permise în Europa și implicit în România sunt cuștile așa-zis “îmbunătățite”.
1. Sistem de creștere în cuști. Cifra 3
Cea mai crudă modalitate de creștere este cea în cuști. Bateriile îmbunătățite, conform noilor standarde ale Uniunii Europene, au o înălțime de 20 cm și oferă fiecărei găini o suprafață de 750 cm2 din suprafața totală a cuștii. În aceste condiții, găinile nu au nici măcar spațiul suficient pentru a-și întinde aripile.
Găinile din cuști nu au parte de lumină naturală și aer proaspăt. Ele își trăiesc viața în cuști până când nu mai produc suficiente ouă pentru a crește profitul, iar apoi sunt trimise la abator.
Acest sistem de cuști este de departe cel mai crud. În aceste sisteme păsările nu își pot întinde aripile, nu pot face băi de praf, nu pot scurma în pământ, deci nu se pot manifesta natural, iar toată viața ți-o trăiesc într-o cușcă, pe grilaj metalic sub care se adună excrementele acestora.
2. Sistemul alternativ la sol. Cifra 2.
Cu toate că din denumirea acestui sistem am intui că găinile sunt crescute pe pajiști spațioase, unde se pot scălda în razele soarelui, acest sistem este practic reprezentat de hale aglomerate fără ieșire la aer liber.
3. Sistemul de creștere Free-Range sau extensiv. Cifra 1.
Deși nu sunt ținute în cuști, conform standardelor, există o cupă de adăpare la fiecare 10 găini, un cuibar pentru fiecare grup de 7 găini, iar pe stinghii, păsările au la dispoziție numai 15 cm de fiecare.
4. Sistem de creștere ecologic. Cifra 0.
Fiecare adăpost cazează maximum 3000 de găini într-un spațiu larg în care nu se folosesc cuști, însă este oare destul de larg pentru ca un număr atât de mare de ființe să se poată bucura de viață? Condițiile legale de creștere în acest sistem specifică necesitatea ca măcar 1/3 din suprafața podelei să nu aibă grilaje, să fie solidă și acoperită cu așternut; existența unor trape de intrare/ieșire cu dimensiuni de minimum 4 m de-a lungul unei suprafețe de 100 m2 ; asigurarea a maximum 16 h/zi de lumină care poate fi artificială și o perioadă continuă de 8 ore de odihnă pe timpul nopții; accesul găinilor la o suprafață în aer liber acoperită de vegetație pentru cel puțin o treime din viața lor și accesul la un număr satisfăcător de jgheaburi de furajare și adăpători.
Dacă ne uităm atent la metodele de creștere a găinilor din industria ouălor, putem constata că acestea sunt considerate mai degrabă obiecte decât ființe. O găină poate trăi până la 8 ani, sau chiar mai mult. Durata de exploatare a găinilor pentru ouă poate ajunge până la maximum 2 ani. La această vârstă, ele nu mai pot produce suficiente ouă pentru a crea profit, așa că sunt trimise spre abator.
Stresul cauzat de lipsa de spațiu și aglomerație pot declanșa comportamente agresive între păsări precum ciugulirea vătămătoare și canibalism. Pentru a evita ca aceste probleme să apară, fermierii aleg să taie sau să ardă ciocurile păsărilor în primele zile după ecloziune (practică numiă “debecare”). Tot atunci, întrucât nu aduc profit fermierilor, puișorii masculi sunt sufocați în saci de plastic sau măcinați de vii în malaxoare (practică numiă “macerare”).
Aceste practici standard sunt deseori ascunse de către producători, însă, din fericire, informația este foarte răspândită în prezent, iar numărul oamenilor care fac alegeri alimentare etice crește cu fiecare zi.
Dacă îți dorești și tu să fii printre ei, îți punem la dispoziție o serie de rețete foarte gustoase de preparate tradiționale, în varianta fără ouă.
Nu în ultimul rând, în prezent se desfășoară campania End The Cage Age, care urmărește eliminarea cuștilor din fermele de animale, incluzând cuștile din fermele de ouă. Puteți ajuta și voi animalele semnând petiția aceasta care va ajunge în Parlamentul European.
Referințe
- COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU
privind diversele sisteme de creștere a găinilor ouătoare, în special sistemele prevăzute
de Directiva 1999/74/CE - ANSVSA Ghid ucidere păsări
- Gazeta de Agricultură
- PETA
- CIWF